why-does-it-always-rain-on-me « WordPress.com Tag Feed

O penúltimo feriadão prolongado do ano e...

Andrea Hiranaka — Wed, 30 Apr 2008 20:37:11 +0000

A previsão é de chuva e frio e, para melhorar, solzão na segundona pós-feriado. Bom, pelo menos é o que prevê o The Weather Channel para a São Paulo.

Menos mau pra mim que vai ter que escrever umas 50 páginas de monografia no mínimo durante esses quatro dias.

Eis músicas para diversão nos dias pestilentos:

Patty Griffin - Rain

Travis - Why Does It Always Rain On Me

Beatles - Rain

Eurythmics - Here Comes The Rain Again

Working on Sundays sucks!

Jo — Sun, 02 Dec 2007 10:07:39 +0000

De fapt, working on any day that ends with "day" sucks. Ma trezesc dimineata, casc, ma-ntind si-apoi ma uit la ceas. SHIT. Intr-o ora trebuie sa fiu la munca ( si fac cam 50 de minute pana acolo ). Blugii, unde-s blugii? A, da, astia. Au! Cine a pus peretele asta in drum? Apa! Vreau apa calda. Mai repede. Perie. A, stai ca nu m-am imbracat. O fi cald? O fi frig? Bineinteles, intr-un final ies din casa, merg vreo 100 de metri si imi dau seama ca mi-am uitat telefonul. Sau mapa. Sau orice altceva, dar trebuie sa ma intorc. Nu stiu cum fac, dar totusi ajung si la munca in timp. Ceea ce n-o sa se intample daca mai scriu mult. Ma duc sa sufar in tacere :-<

Things from the past, things from the present...things for the future.

Jo — Sun, 28 Oct 2007 18:32:55 +0000

Vreau sa citesti si sa nu ma intrebi. Sa te prefaci ca ochii tau n-au trecut niciodata peste randurile astea. Vreau sa le intelegi, si sa stii de ce reactionez ca o nebuna cateodata.

Nu mi-ai placut in mod special. Nu m-am intalnit cu tine sa te cuceresc, sa te atrag sau orice altceva. M-am intalnit cu tine sa vad ce-am pierdut in anii de liceu cand nu te stiam. Sincera sa fiu, nici macar nu m-am gandit la o relatie cu tine. Sau, poate m-am gandit. Insa dupa ce ne-am intalnit prima data n-am simtit nimic. N-am simtit "scanteia" care apare de obicei la mine si care ma face sa-mi pierd capul. Poate ca e mai bine ca s-a intamplat asa. Nu stiu exact de ce-am iesit si a doua oara. Nu stiu nici de ce am ajuns impreuna. In gandul meu n-a fost nimic din toate astea. La un moment dat ma gandeam "what the fuck? is this really what I want?". " Adica...de ce nu? Nu mi-a gresit cu nimic, poate totusi o sa mearga". Mai trasa, mai impinsa...cumva o sa fie. Si nu neg, ma scoteai din pepeni si imi venea sa te injur, si sa te trimit inapoi de unde ai venit, si sa-ti spun n-am chef sa ma suni si sa te aud. Si la urma urmei....de ce sa fiu draguta cu tine daca nici macar nu imi placi prea tare? I can be a selfish bitch and not care, what have I got to loose? De asta ne vedeam de 1-2 ori pe saptamana. Nu ca nu aveam timp/eram obosita ci pentru ca nu aveam chef. Eu sunt instinctuala de fel. Si destul de sincera. Insa evit sa ranesc atunci cand pot face asta.

Sometimes it pays that you're so calm. I'm not always a bitch. Si cand vad ca cineva face eforturi sa ma inteleaga si sa nu-mi traga doua dupa cap sa vad stele verzi, fac tot posibilul sa fiu si eu ok.Thank you for having the patience. And for not kicking my ass. Can't promise I'll be nice, but I'll try.

ps: acces de sinceritate. don't know if it's gonna change things...but I preffer you to know it.

In cautarea fericirii

Jo — Sun, 12 Aug 2007 10:25:41 +0000

Tot mai multa lume pleaca in strainatate, in speranta ca acolo isi vor gasi fericirea. 17 ani am locuit langa o tipa langa care practic am crescut. Am invatat multe de la ea. Si era o tipa mai mult decat ok. Relaxata, inteligenta, frumoasa....si cel mai important, nu m-a privit niciodata de sus, si niciodata n-am simtit diferenta de 7 ani dintre noi. Acum 3 ani a plecat in Anglia, ca au-pair. Dupa 1 an s-a angajat si intr-un bar. Apoi a renuntat sa mai fie au-pair si si-a luat viata in propriile maini. Si-a inchiriat un apartament, s-a inscris la master acolo. Privind de acasa o vedeam ca o persoana realizata. Si mi se parea atat de frumoasa viata ei. Mi-era dor. N-o vazusem de mult...si m-a invitat intr-o minivacanta la ea. Evident, am acceptat. 2 luni m-am bucurat la gandul ca o sa merg in Anglia, si ce frumos va fi. In sfarsit, a venit si ziua in care am ajuns in anglia. Dupa 3 zile in londra, la o alta prietena, am plecat spre ea. Si am fost mai mult decat surprinsa sa gasesc o cu totul alta persoana. Din prima clipa in care am intrat acasa a inceput sa ma critice. Ceea ce nu mai facuse niciodata. Ca de ce m-am imbracat asa? Ca ma face sa par prea slaba. Ca sa-mi iau un sutien, ca in uk nu se umbla fara sutien. Eu eram ca picata de pe alta planeta. Cum sa-mi pun sutien daca mie nu-mi vine nici unul? Ca imi da ea unul, si-l umplem cu burete sau cu ceva. Am refuzat complet ideea. Nu vreau, si n-o sa vreau sa pretind ca sunt altfel decat sunt. Mai ales ca am invatat sa accept felul in care arat, si sa nu fiu complexata.Si n-o sa accept criticile nimanui daca nu pot face nimic in privinta asta. Sunt cum sunt, like me or hate me...Am fost in seara respectiva cu ea in clubul in care lucreaza. A fost destul de ok. Am baut cat sa fiu putin ametita, chestie care a doua zi s-a transformat intr-o mica mahmureala. si cum eram eu asa, fara nici un chef, ea tragea de mine sa iesim. Sa vad si eu oraselul in care sta, etc etc. Pana la urma m-am pus oarecum pe picioare si am iesit. Mai e nevoie sa zic ca au reinceput criticile? Ca vai, eu nu sunt deloc impresionata. Ca eu ma simt ca in romania. Sa ma trezesc, ca acolo sunt in Anglia, nu in Romania. Nu inteleg...ce-ar fi trebuit sa fac? Sa zic wow intr-una? Da, imi placea ce vad...dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma minunez doar pentru a parea impresionata la maxim. Apoi mi-a trantit replica ''stii, imi place aici pentru ca lumea e relaxata. Sunt mult mai relaxata si mai fericita de cand sunt aici''. Asta m-a lasat masca. Relaxare? Asta inseamna relaxare? Toata stiinta mea a fost data peste cap cu acest nou sens al cuvantului relaxare. Lucrurile au mers in exact acelasi sens 5 zile. Ea mereu foarte ofensiva, eu tacuta si trista ( purtam ochelari pana si in casa, sa nu mi se vada ochii plini de lacrimi ). Pana cand si-a revarsat nervii de tot pe mine, cu usi trantite si ton ridicat. Ca sunt o mofturoasa, ca nimic nu-mi convine, ca sunt asa si asa. Asta a fost picatura care a umplut paharul. ''Eu sunt mofturoasa?Normal ca nu-mi convine sa fiu tratata ca o pustoaica de 12 ani cand eu am 20. Nu-mi place sa fiu luata de sus, sa mi se vorbeasca pe un ton ridicat, sa fiu criticata cand nu e nevoie si sa mi se dea ordine. Acum iesim, acum facem asta, acum facem altceva. Eu nu pot sa traiesc stresata '' ''Iar comentezi? Mai taci odata ca nu te mai suport''. Conversatia asta a avut loc cand eu eram in dus. Asta a fost picatura care a umplut paharul. Mi-am facut bagajele,m-am urcat in tren si am venit inapoi la londra. Multe reprosuri. Am tacut si am inghitit. Dar macar am scapat.

Ceea ce nu inteleg eu e de ce? De ce sa pretinzi ca esti atat de fericit si implinit, ca esti relaxat si ca viata ta e minunata, cand se intampla exact invers? Cu ocazia asta mi-am dat si eu seama ca n-as putea sa traiesc departe de familie si prieteni. De fapt, as putea, dar nu vreau. Nu vreau sa ajung asa. Departe de toti, simtindu-ma mizerabil, dar negand asta mereu. Oricum ar fi romania, lipsita de posibilitati, cu nesimtirea in floare, eu nu vreau sa plec. chiar daca as castiga mult mai mult in alta parte...stiu sigur ca banii nu-ti aduc fericirea. Iar eu aleg oricand fericirea.

Leapsa :)

Jo — Wed, 11 Jul 2007 23:36:45 +0000

I've been hit! De catre somnoroasa care vrea sa verifice daca mai traiesc :D

Leapsa cu muzici: se pune muzica multa in winamp si se raspunde la intrebari cu titlurile melodiilor care pica random in winamp.

1. How are you feeling today?

Hello

2. Will you get far in life?

Ceilalti - Ciudat

3. How do your friends see you?

Boards of Canada - Zoetrope

4. Will you get married?

Deviant species - Aym-emi

5. What is your best friend’s theme song?

Teodor Munteanu - Opa, opa ta buzuki

6. What is the story of your life?

Gica Coada - Nu va-s pistipseasca

7. What was high school like?

Damien Rice - Me, my yoke and I

8. How can you get ahead in life?

B1 - Transfer

9. What is the best thing about your friends?

Unknown - What you hear

10.What is in store for this weekend?

Vangelis -Theme from Antarctica

11.What song describes you?

k-os -The love song

12.To describe your grandparents?

Gorillaz - Punk ( oh yeah, o si vad pe mamai-mea de 83 de ani punk :)) )

13.How is your life going?

Anders Ilar - Can't force a tree to grow

14.What song will they play at your funeral?

Node1 - Random placement

15.How does the world see you?

Zebda - Che Guevara =))

16.Will you have a happy life?

Omu cu sobolani - 2 beri goale

17.What do your friends really think of you?

Katie Melua - I do believe in love

18.Do people secretly lust after you?

Ricchi e poveri - Questa Sera

19. How can I make myself happy?

Nicu Alifantis - aproape liniste
20.What should you do with your life?

Nelly furtado - Afraid

Mai departe sa scrie cine vrea :) I don't have whom to tag :-<

...de mine si de voi, de tine si de noi...

Jo — Sat, 30 Jun 2007 23:20:04 +0000

Da m-am saturaaaaatttt.... ( Vama veche - de ce ? ) . M-am saturat de superficialitatea asta de pretutindeni. De barbati care isi etaleaza muschii si frumusetea si care nu cauta decat acelasi lucru. M-am saturat de plinurile din portofel si golurile din cap. De oameni frumosi care nu stiu sa lege doua cuvinte. M-am saturat sa am anumite asteptari atunci cand cunosc o persoana si sa descopar ca de fapt e ca toti ceilalti. Nu suport mediocritatea. Pe undeva sunt sigura ca si eu sunt o superficiala pierduta in majoritate. Dar, la fel, pe undeva, sunt sigura ca am ceva doar al meu, ceva ce nimeni n-ar putea inlocui. Insa ma irita sa vad ca s-a ajuns ca oamenii sa nazuiasca mereu spre perfectiune. Femeile sunt aranjate si machiate de la 5 dimineata ( caci vai, daca se trezeste EL si o vede "prea" naturala? ), barbatii plini de muschi si epilati pana si pe picioare. Nu vreau sa fiu asa si nu vreau sa fiu langa cineva de genul asta. Vreau sa ma trezesc ciufulita si nemachiata, sa pot sa umblu doar intr-un tricou prin casa si el sa ma priveasca lenes si pe jumatate adormit, putin plinut sau prea slab, si sa-mi spuna "ce frumoasa esti ". Da, iar ma gandesc la o lume idilica. Asta e perfectiunea la care visez eu.

Nu vreau sa merg in Bamboo. Nu vreau cadou de ziua mea o masina. Nu vreau sa fiu in trend. Nu vreau shopping la Paris. Vreau casuta mea ( chiar daca e inchiriata ) cu pereti portocalii si miros de mosc, vreau sa nu se mai uite nimeni stramb la mine in metrou cand vin de la o alergare prin parc si sunt sifonata. Si mai ales, vreau sa traiesc dupa regulile mele intr-o societate in care troneaza Gucci si Dolce & Gabbana si in care esti egal cu 0 daca nu arunci cu sutele de euro in cluburi.

Da, eu sunt femeia care merge unde e berea mai ieftina si muzica buna, care canta la concerte pana raguseste, care poarta tocuri rar si foarte rar, si care prefera sa faca altceva cu banii decat sa-i arunce pe haine 'de firma'. Asta sunt si asa imi place :) Sunt din nou fericita si multumita de viata mea...si trebuie sa-mi multumesc doar mie pentru asta. Mie si oamenilor minunati care ma inconjoara in fiecare zi si imi demonstreaza ca viata e cu mult mai frumoasa decat cred uneori.

Bucuresti, oras de iarna...

Jo — Thu, 21 Jun 2007 17:32:23 +0000

Eu sunt printre putinii oameni ( cel putin din cate am auzit ) care iubesc Bucurestiul. Cu bune, cu rele. Imi plac gropile de pe Iuliu Maniu ( care o sa dispara...pentru ca e iar in reparatii :-< ), imi place aglomeratia de dimineata de la metrou, imi place rasaritul de soare de dupa blocul de vis-a-vis. Insa cum vine vara simt ca nu mai pot trai aici. Caldura infernala, mirosuri ametitoare si asfalt topit. Afundandu-ma cu jumatate de talpa in trotuar in tip ce astept aproape lesinata autobuzul ma gandesc cum e orasul asta toamna si iarna... Atunci il iubesc cel mai mult. Nu-mi pasa ca cel de langa mine e nespalat de o saptamana. La urma urmei...cand are doua pulovere si o geaca, parca nici nu se mai simte. Insa acum, cand sunt 45 de grade afara iar in autobuz mainile tinandu-se de bare atarna ca porcii la abator si mirosul e oarecum acelasi , acum imi doresc sa plec cat mai departe. Imi doresc un pahar cu apa rece, un algocalmin si-un somnifer...si sa ma trezesc toamna tarziu....

O tristete stranie..

Jo — Thu, 05 Apr 2007 17:17:59 +0000

Uneori ma plimb mult. Imi plac autobuzele.Merg pana la capat de linie si nu cobor decat la statia de unde m-am urcat. Cel mai ades, atunci cand e liber...Imi pun castile in urechi, doar asa, sa aud un zgomot de fond. Suntele astea fara nici o insemnatate, trec mereu prin mine si lasa totul la fel cum a fost. Niciodata nu ma uit la oameni. Nu imi place sa le vad fetele inexpresive, ochii reci si goi si oboseala de pe fata. Ma uit pe geam. Ma uit la masini si undeva in mine sper ca printre toate o sa te vad si pe tine. Si trec atat de repede din ambele sensuri incat ma ametesc. Dar tot continui sa le privesc, ca si cum daca te-as vedea, sau macar daca as avea senzatia ca ai fi tu m-ar linisti. Nu se intampla asta. E aceeasi ruta, insa mereu diferita, mereu cu ceva nou, mereu cu alte ganduri ce trebuie rumegate. De la o vreme m-a cuprins o tristete stranie. Exista ceva in mine care imi dadea speranta. Ceva indescriptibil care imi dadea siguranta ca va fi bine. Si cand ai plecat ultima data…ai plecat cu acel ‘ceva’ al meu. Cu singurul lucru care era doar al meu si care ma facea cateodata fericita.Atunci ai fost poate altfel…totul a fost atat de superficial, atat de formal si rece incat aveam senzatia ca nu eu traiesc, ci ca sunt pur si simplu un spectator incapabil sa inteleaga trairile personajelor. Gesturi seci si mecanice care se voiau a fi tandre, si vorbe care imi rasunau in urechi ca un ecou neclar. Am fost fericita. Pentru ca praful pe care mi-l arunci de fiecare data in ochi ma impiedica sa vad ca de fiecare data cand pleci iei cate ceva din mine. De cele mai multe ori nu simt. Pentru ca exista indeajunsa speranta incat sa umple golurile. Insa azi m-am trezit si am simtit ca ceva nu e la locul lui. Si am avut sentimentul de sfarsit. Stii, sentimentul ala pe care il ai cand cineva moare. Regreti, plangi, insa stii ca orice ai face, persoana respectiva nu se va intoarce niciodata inapoi.

Si toate emotiile, si toate intamplarile petrecute, si toate acele zile pline de speranta, imi par atat de departe incat am senzatia ca sunt dintr-o alta viata. Fiecare pas, fiecare gest, fiecare cuvant, toate astea imi par atat de impersonale de parca nici nu le-am trait vreodata. Sunt incapabila sa imi amintesc emotia cu care ma gandeam la tine, si cat de mult visam. Nu am simtit..insa a inceput sa ploua. O ploaie rece, asa, ca de toamna. Si hainele umede si frigul m-au trezit din somnul meu lung.

Ma las de fumat!

Jo — Mon, 02 Apr 2007 16:56:43 +0000

Da, m-am hotarat. M-am saturat sa arunc cu milioanele pe tigari ( daca fac un mic calcul...1 pachet pe zi - minim - x 30 de zile x 5 lei = 150 de lei ) si pe guma ( ca sa nu miros a tutun dupa ), m-am saturat sa dau cu tot felul de prafuri si solutii pe dinti poate poate se albesc, m-am saturat de stomacul meu care protesteaza de fiecare data cand in loc sa ii dau mancare il indop cu fumuri. Si mai ales, m-am saturat sa obosesc dupa cel mai mic efort. Cea mai buna solutie e sa renunt. Sunt constienta ca in urmatoarele zile o sa imi smulg parul din cap si o sa fiu peste masura de nervoasa ( daca e posibil, sugerez sa ma evitati ) insa cu putina ambitie si efort sper sa reusesc. Ce e mai greu e la inceput. Urati-mi succes si ascundeti tigarile :)

Do not drink before noon.

Jo — Wed, 14 Mar 2007 11:57:36 +0000

M-a apucat curatenia de dimineata. Si am gasit in bucatarie o sticla de salitos fara capac ( bere cu gust de tequila, pentru cei care nu stiu ). Si intre a o lasa sa se rasufle si a o bea am ales varianta numarul 2. Si pentru ca sticla aia de salitos s-a terminat cam repede si mi-a deschis apetitul, am mai baut si-un stejar. Si asa se face ca la ora 2 la amiaza eu sunt cui si trebuie sa ma duc la munca. Mare minune daca nu ma dau afara. Wish me luck!

Note to self : Keep away from the stove!

Jo — Sun, 11 Mar 2007 11:07:16 +0000

It's official! Nu stiu sa gatesc. De fapt, stiu sa fac ochiuri prajite. Si, cateodata si cartofi :) Snitzele si alte asemenea...oh well, sa spunem doar ca nu sunt o experienta fericita. Dar azi dimineata m-am trezit cu o foame sora cu moartea si cu frigiderul golit de mancaruri care nu trebuie gatite. Now what? Imprejurarile m-au fortat sa ma apropii de aragaz. Se ia o bucata de piept de curcan semipreparat din congelator, se curata vreo 3 cartofi ( degerati, ca altfel n-avem. a da, note to self number 2: cartofii nu se tin pe balcon in perioada iernii ) si ne apucam de gatit.( eu cu mine adica, delia doar a stat si s-a amuzat ) Prajesc cartofii. Putin arsi, dar merg. Si apoi carnea. Carnea care era inca inghetata ca cica nu trebuia dezghetata. Asa o fi. Pun uleiul la incis pun carnea si incep sa ma uit pe ceas sa fie 6 minute. La al 3-lea 'chestia' aia era deja neagra pe o parte. O intorc, o inegresc (aka ard) si pe partea cealalta si zic (balind of course ) GATA :D. Pun in farfurie. Tai. Surpriza. Mijlocul CRUD. Ma scarpin eu in cap...si zic hai, o mai pun la prajit. Evident, pesmetul de deasupra s-a facut negru si carnea tot a ramas putin cruda la mijloc.

Prin urmare, nu cred sa ma mai apropii curand de aragaz. I suck at cooking! And I have proof:

Pain.

Jo — Sat, 10 Mar 2007 16:52:46 +0000

Daca viata mea amoroasa ar fi un film, in mod sigur ar fi o telenovela. Aproape toate relatiile pe care le-am avut au fost atat de intense si atat de tumultoase, cu fericiri maxime si depresii severe, incat la final m-au lasat fara putere. Spun aproape toate pentru ca au existat si relatii calme. Relatii in care certurile erau aproape inexistente si in care nervii mei proveneau doar din faptul ca totul mergea pe aceeasi linie, fara nici un fel de oscilatie. Eventual, m-am plictisit, dupa maxim 2-3 luni. O perioada am crezut ca sunt atrasa de 'barbatii rai' sau de cei cu care nu am nimic in comun. Insa, de curand, am realizat ca nu e chiar asa. De ce un barbat care imi provoaca durere ( nu neaparat fizica ) ma atrage si mai mult? Sunt, oare, o masochista? Sunt dependenta de oscilatiile astea intr-o relatie? E nevoie sa simt suferinta sa fiu din ce in ce mai atrasa de cineva? Intamplarile din ultima vreme imi demonstreaza lucrurile astea. Se pare ca am nevoie la fel de mult de durere pe cat am nevoie de fericire. Singurul meu mod de a trai e cat se poate de intens si de extrem. Nu rezist decat o perioada foarte scurta intr-o relatie calma, pentru ca totul mi se pare monoton. Nu stiu cat de intensa e fericirea pe care o traiesc uneori. Dar stiu ca mie mi se pare ceva inimaginabil, comparat cu depresiile prin care trec cateodata. Da, sunt o individa a extremelor. Exista alb, si negru. Nuantele de gri le pot percepe greu sau deloc. Sunt masochista si ma complac in situatii care imi fac rau. Stiu ca pot schimba lucrurile, dar cumva, ceva in mine imi spune ca nu vreau, sau nu pot. Tot pe acolo e, pentru ca nu fac nimic in privinta asta. Imi consum depresia la fel ca si fericirea si le traiesc una dupa alta la un nivel maxim. Nu stiu daca e un mod bun de a trai. Dar e modul meu. Si nu stiu daca vreodata as putea trai in vreun alt fel.

Zi crunta 2!

Jo — Sat, 10 Mar 2007 11:39:58 +0000

Azi la noi in casa miroase a depresie. Toata lumea e la pamant. Tigari multe, bere ( ca ce era mai tare s-a terminat de multa vreme ) si fetze de inmormantare. Zile ca asta ma fac sa ma bucur ca nu am niciodata ganduri sinucigase. La cate lame am in casa, as fi fost moarta si putrezita deja. Si ma enerveaza ca inca exista o farama de speranta in sufletul meu. And I just can't deal with things as they are, pentru ca farama aia imi spune mereu " Va fi ok". Nu, nu va fi ok. Si eu trebuie sa constientizez asta si sa merg mai departe. Vreau sa nu mai am timp sa ma gandesc la asta. Mereu ma apuca depresia in weekend. De ce? Pentru ca am timp liber. Si eu, ca o imbecila ce sunt, iau firul la despicat in 4 si ma deprim. Oh joy :(

How I feel about LOVE.

Jo — Fri, 09 Mar 2007 18:33:01 +0000

I have found almost everything ever written about love ... to be true.Shakespeare said,"Journeys end in lovers meeting". What an extraordinary thought. Personally, I have not experienced anything remotely close to that...but I`m more than willing to believe Shakespeare had. I suppose I think about love more than anyone really should. I`m constantly amazed by its sheer power to alter and define our lives. It was Shakespeare who also said "Love is blind. " Now, that is something I know to be true.

For some, quite inexplicably...love fades. For others...love is simply lost. But then, of course, love can also be found. Even if just for the night.
And then there`s another kind of love. The cruelest kind. The one that almost kills its victims. It`s called unrequited love. Of that, I am an expert..
Most love stories are about people who fall in love with each other. But what about the rest of us? What about our stories?
Those of us who fall in love alone. We are the victims of the one-sided affair. We are the cursed of the loved ones. We are the unloved ones. The walking wounded. The handicapped without the advantage of a great parking space.
Yes, you are looking at one such individual.
And I have willingly loved...someone that does not, and will not ever feel the same way.

I understand feeling as small and as insignificant...as humanly possible.
How it can actually ache in places that you didn`t know you had inside you.
It doesn`t matter how many new haircuts you get...or gyms you join...or how many glasses of chardonnay you drink with girlfriends.
You still go to bed every night going over every detail...and wonder what you did wrong or how you could have misunderstood.
And how in the hell,for that brief moment...you could think that you were that happy? And sometimes you can even convince yourself...that he`ll see the light and show up at your door. And after all that,however long ``all that`` may be...you`ll go somewhere new.
And you`ll meet people who make you feel worthwhile again. And little pieces of your soul will finally come back. And all that fuzzy stuff..those years of your life that you wasted...that will eventually begin to fade. ( The Holiday 2006 )

This is the perfect way to describe how I feel about love.

Cum sa devii manelist de succes

Jo — Fri, 09 Mar 2007 17:46:24 +0000

PASUL 1
Nume de bastan (Elvis, Florin Fermecatoru', Englezu, Chipes etc.)

PASUL 2
Incultura generala obligatorie.

PASUL 3
Inteligenta debordanta.

PASUL 4
Posesie limuzina, castel, faraoanca si boraci (puradei).

PASUL 5
Rude in puscarie.

PASUL 6
Imagine
1. Bijuterii: ghiul si bratara de aur mai mult de 1/2 din greutatea corpului;
2. Frizura: doua parti gel, o parte par;
3. Hainele cat mai stralucitoare si de prost gust, camasa alba sau neagra, pantofi de lac obligatoriu cu ciorap alb, vesta, manta sau capa.

PASUL 7
Versuri
1. Vocabular obligatoriu: bani, dusmani, golani, femei, fetite, printesa, bautura, dolari, aur, parai, lovele, milionar, Mercedes, celular, inima,
suflet, Dumnezeu, viata, valoare.
Interjectii: ooooooooff, ah, sha-la-la, cicalaca-cichicha etc.

2. Sunt admise:
a) greseli gramaticale;
b) substantive; plural la alegere;
c) greseli de tipul "la totz", "lu copilu meu" si din seria "ca sha", "as vrea ca sa ta regasesc";
d) versuri albe;
e) rime cu acelasi cuvant;
f) metafore duse la extrem (floarea florilor, sugativa-n portofel);
g) cuvinte straine (bambina, ragazza, etc.).

PASUL 8
Subiecte
1) Iubirea
a) relatiile ----- cu mai multe femei;
----- reusite;
----- nereusite (vezi parasire).
b) parasire ----- pentru altul/alta;
----- pentru bani;
----- pentru ambele.
c) moarte.

2) Familia
a) copiii;
b) nevasta;
c) fratele - bunastare, parasire sau lauda.

3) Banii
a) detinerea lor in cantitati mult exagerate;
b) risipa fireasca;
c) invidia celorlalti;
d) lauda proprie: bogatie, bunastare, performante sexuale, sex appeal.

PASUL 9
Melodia
1) Instrumente consacrate ----- acordeon;
----- orga proasta;
----- instrument de suflat;
----- tobe de sintetizator cu generozitate.

2) Voce ----- optionala si/sau chinuita;
----- ecou;
----- accent obligatoriu;
----- rap inclus.

3) Originalitate facultativa

PASUL 10
Videoclip
1) Miscari necesare (pentru manelist) ----- stanga-dreapta (maxim doi pasi);
----- pocnire din degete;
----- zambet cuceritor.

2) 15-20 de fete dotate care sa-si agite echipamentu';
3) Decor prost sau inexistent;
4) Lumini cat mai colorate;
5) Cateva masini decapotabile in care sa cante barosanu'.

8 Martie

Jo — Thu, 08 Mar 2007 10:54:49 +0000

La multi ani tuturor doamnelor si domnisoarelor. Sa aveti o zi cat mai frumoasa.

Si acum, ca am terminat cu formalitatile, eu voi avea o zi de 8 Martie 'perfecta'. M-am trezit la 9 jumate cu gandul sa ma uit la tv la Garsoniera lui Maruta sa o vad pe Elenuca, pentru ca urma sa cante. Pe la 11, satula de Stefan Banica Jr, ii dau mesaj "Ce faci, nu mai canti odata?"...Cica saptamana viitoare. Ok, fine. Asa am ratat 2 ore de somn ca sa le vad fata lui Maruta si lui Banica Jr pe care oricum nu-i suport. Apoi bataie la Scrabble. Cu diferenta de vreo 200 de puncte. Eh, at least it was fun. Ce urmeaza next? Probabil mega curatenie in toata casa ( de obicei asta fac cand sunt deprimata/suparata/nervoasa/plictisita ) apoi baie si, probabil somn. Nu, nu voi iesi in oras sa sarbatoresc pentru ca nu am bani. Nu, nu voi petrece in 2, pentru ca sunt singura. Si pentru ca sunt trista si nu simt nici o bucurie datorata acestei zile. 14, 24 februarie, 1 si 8 Martie sunt zile care imi amintesc constant ca sunt singura. Ma duc sa ma ghemui intr-un colt si astept sa treaca si ziua asta. Poate o bere neagra si multe tigari, seminte si un film. Just lovely!

Calatorie cu peripetii

Jo — Wed, 07 Mar 2007 17:19:59 +0000

Fost in oras azi. Am scos nasul la aer. Baut un cico in Yellow si apoi spre casa cu 137. Mi-era frig si foame pe deasupra. Si un trafic infernal ca simteam ca nu mai ajung acasa. Si incepusera sa ma ia nervii. Pe undeva pe la Plaza, se urca doi 'baietasi bronzati in exces' care incep sa cante manele. Din gura, ca n-aveau telefon care sa pleieze mp3. Pe la Romancierilor, doamna care statea langa mine la geam se ridica sa coboare. Nici macar n-a apucat sa se dea jos ca a aparut unul dintre colorati cu un zambet cat toata moaca " Ma lasi si pe mine sa stau?". Fiind cu nervu intins ii raspund sec " Te grabesti asa tare? Asteapta sa coboare doamna ". Coboara respectiva iar eu ma mut la geam, sa-i fac loc coloratului. Si incepe " Aaa...da` eu voiam sa stau la geam, ce te-ai pus tu repede acolo?". Replic "Pretentii sa faci cand o sa-ti permiti sa-ti cumperi masina ta si n-o sa mai mergi cu autobuzul " si dau volumul mai tare in casti. Nu indeajuns pentru ca inca mai auzeam ce discuta cei doi. Sau ma rog, franturi. Am auzit "curva", "tare-n gura", "mi-am schimbat deja parerea" etc. Am zis sa tac. Cu mintea prostului nu te pui, ca-i odihnita. Inainte de Scoala Generala 139 apas si eu pe butonul de stop. Bineinteles...coloratii aveau de comentat "Da` vai fa`...ce smechera esti sa moara famelia mea". Iar tac. Dau sa ma ridic de pe scaun si simt o mana pe fund. Scrasnesc din dinti, tac, si imi continui drumul. Cobor langa scaune si simt o a doua mana pe fund. Imi scot una din casti si ii zic ( destul de tare, a auzit destula lume in jur ) " Chiar nu ti-e rusine? Daca esti prost, stai in banca ta si nu te mai afirma atat ". Lumea se uita la noi de parca ar fi fost cel mai normal lucru din lume. Opreste autobuzul si dau sa ies prin multimea de lume care facea acelasi lucru. Si, evident, mai simt o mana pe fund, si de data asta la modul cel mai nesimtit, cu mangaieri. Acum chiar n-am mai rabdat. M-am intors si i-am dat unuia dintre colorati o palma cu toata setea. Evident, am primit un sut in picior de am crezut ca se rupe. Nu s-a rupt dar am schiopatat putin pana acasa. Ce mi se pare extrem de curios e ca cei doi nu aveau mai mult de 16-17 ani, si orice individ de gen masculin din autobuzul ala ar fi putut sa-i calmeze imediat. Dar nu s-a deranjat nimeni. Parea cel mai normal lucru din lume. Inca imi tremura mainile de nervi. Cum se poate ca intr-o capitala de secol XXI, o femeie sa fie pipaita si bruscata intr-un autobuz plin de lume si nimeni sa nu reactioneze in nici un fel?

Ani de liceu...

Jo — Tue, 06 Mar 2007 20:32:18 +0000

Azi mi-am amintit de liceu...si de toate fazele de care merita sa-mi amintesc.

Cum stateam in banca in zilele toride si picura apa din blugi, pentru ca ne udau baietii cu sticle de 2 l de apa.

Cum spunea bland Ghitza, proful de fizica "mai baieti, nu mai dati foc pe acolo prin spate...va rog eu, nu mai aruncati scaunele pe geam ".

Cum facea armata Martalogul cu noi, si spunea ca ne exmatriculeaza.

Cum venea directoara si facea crize pe tema "MA! Care ati baut iar in clasa? Hai, recunoasteti ca scadem puncte la purtare la toata clasa ".

Cum dormeam dimineata in banci. Si cum eram noi clei la fizica si a venit directoarea in locul profului obisnuit, si pe tabla era scris mare "MUIE" si noi n-aveam nici macar caiete.

Cum ne facea profa de chimie "Boambe" si "prostalauce" si cum se intorcea catre "spuma societatii " si le spunea "Aistia-s parca-s prosti ".

Cum veneam cu cate 3 scutiri pe luna cu dismenoree, si cand ma intreba dirigul ce-i cu ele raspundeam cu "Probleme hormonale domnu` diriginte".

Cum vorbea alternant Clem...ba foarte tare, ba foarte incet si cum l-am imitat 2 ani dupa ce a plecat.

Cum se mancau seminte si se juca tenis de masa in clasa. Cum s-a trezit una sa exclame "Dar vai, daca spargeti geamul cu mingea de ping-pong" si toata lumea a ramas interzisa.

Si toate celalate lucruri pentru care totusi imi pare rau c-am terminat liceul. Si pentru ca mi-e dor de colegii care mi-au fost alaturi 4 ani, aproape zi de zi cate 7 ore.

O piesa, si-o poza in amintirea fostei clase 12 F din Petru Rares Suceava...

Cretzu ( Ceilalti ) - Cadoul meu

Asta-mi mai lipsea!

Jo — Mon, 05 Mar 2007 19:12:28 +0000

Gata, viata mea este completa. Vin si eu ca omul din oras, relaxata, cu gandurile-n colturi...si intru in bucatarie sa fumez o tigara. Si *fleosc, fleosc*...Hopa, ce-i asta? Ma uit in stanga : apa.In dreapta...apa.In fata: apa. In spate nu era apa, n-a ajuns pana pe hol. Ma scarpin eu ca taranu roman in varful ciufului...si ma duc la vecinu de langa.

"Buna seara domnu` Sergiu...ma scuzati ca va deranjez...Dar ati fost cumva pe la noi pe acasa si ati varsat ceva pe jos din greseala?"

Cica nu. Da hai sa vina totusi pe la mine sa vedem de unde curge apa. Mutam mobile ( lucru pe care-l fac foarte des de altfel...Ma gandesc sa le las totusi in mijlocul bucatariei, ca eventual tot acolo ajung ) si incepem sa pipaim tevile ( in apa pana la aproape de glezne, evident ). Am gasit. Intre apometre si chiuveta, teava de la apa calda avea o mica gaura pe unde apa curgea in voia ei. Am inchis robinetele si da-i la strans apa. Apa in care faceau pluta o armata de gandaci. Si da-i cu mopul, stoarce mopul...Si tot asa cam o ora. Apoi slalom printre mobile sa iesi.

Asta era singurul lucru care-mi lipsea. Numa inundatie n-am facut, ca in rest am facut de toate. Viata mea este completa. Tin sa multumesc celor care au facut instalatia in apartament ( care by the way, mai mult de 2 ani nu are ). Acum ma astept sa fie o explozie ceva de la gaze...sau de la reteaua electrica...Ma duc sa-mi cumpar costum fireproof.

Singurul lucru care ma bucura e ca am gasit gandaci morti. Si multi. Poate scap odata de ei!

My mood today : lonely

Jo — Sun, 04 Mar 2007 18:52:18 +0000

The Exorcism of Emily Rose

Jo — Sat, 03 Mar 2007 00:21:15 +0000

Iar am ramas singura acasa...Si ce sa fac eu fiind singura? Hai sa ma uit la filme. M-am uitat la Eurotrip, m-am amuzat putin...da tot nu mi-a venit somnul. Si fiind vreo 1 noaptea asa, eu fiind singura in casa, m-am apucat sa ma uit la film horror. The exorcism of emily rose. Bun...Totul bine si frumos. Si m-am gandit sa conectez si boxele mari la calculator...sa fie mai palpitant. Pana la o faza la care mi-au dat lacrimile de frica si abia am nimerit alt+f4. Inca bate inima-n mine ca-ntr-un iepure. Note to self: DO NOT watch horror movies in the middle of the night if you are home alone. Scared the freakin shit out of me!

Munca munca munca

Jo — Tue, 27 Feb 2007 23:14:50 +0000

De trei zile incoace visez numai plicuri noaptea. Ziua, numai plicuri. Deja ma dor degetele de la atata lipit plicuri ( si nu, nu sunt de alea pe care trebuie sa le lingi ). Data viitoare cand mai primesc vreo factura o sa ma gandesc cata munca sta in spate. Si o mica parte din ce-am facut zilele astea ( foarte mica parte ):