På Inreda.com kan man köpa den lilla drömmen för endast 5.995 pix. Som hittat - och även orsaken till att det inte står ett exemplar hemma hos mig. Men just nu får man tillbehör värda 2.749 kronor med på köpet och det gör ju att man kan fundera på att slå till några varv till. För vem klarar sig utan en köttkvarn och passertillsats i dagens samhälle? Inte jag! ;-)

I like pumpkins.

I like the decorations.

I like the crisp blue skies.

I like to cozy up on the porch with a hot drink.

I like the sound of the wind in the trees.

I like the fact that summer is over.

I like to see all the critters getting ready for winter.

I like to gather my little cooks and make a decadent mess!

2007

2006

I like the smells...

yummy cinnamon & spice, crispy apple, cranberry and pumpkin candles burning.

Fall is a time to be cozy.

Curled up on the couch with a good book.

:0)

hi-d

Alejandro Manzano of Boyce Avenue piano acoustic cover or Jordin Sparks and Chris Brown - No Air

DOWNLOAD HERE

BLANK PAPER
Hey, little guy! Why so blue?

RACHEL
Well, Blank Paper, I’m trying to write a personal statement in two and a half days and I’m a little stuck.

BLANK PAPER
Well, mother fucker, why don’t I give you a crash coarse on how to go from a piece of blank paper to a full-tilt, boogie, admission essay.

RACHEL
Huh… Wow! A personal statement!

BLANK PAPER
That’s right cracker. Now there aren’t many of us around and it’s a long journey, so lets get started.

RACHEL
Did you just call me a cracker? Are you being black?

BLANK PAPER
Mother Fucker, I can be anything you want me to be, that’s the point.

RACHEL
Oh, so you’re saying that I want you to be black?

BLANK PAPER
Shut your face.

That is my adaptation of An Original Musical from [title of show], which sadly closes on Broadway tomorrow. More about that later. Today's task is focusing on actually sitting down and writing, something I've been putting off since June.

How do you come up with one page, or three pages, or 500 words that describe who you are as a person without being totally cliche or sucky? Obviously the answer is to wake up at 7:30 on a weekend (ugh!) and obsess for a little. I started cleaning my apartment like crazy yesterday because I know my number one procrastinatory technique is to clean. I left a little to still do for when I deserve a break, because sometimes the thoughts that you can generate while scrubbing a stove can really lead somewhere. I'm planning on running out and grabbing some good study snacks, including some good coffee, finding the aromatherapy candles that may have worked in the past, and settling in to write. I have my laptop, notebooks, various pads, markers, colored pens and pencils. I have a coloring book and 12 iPod playlists and I am ready. Even though it's 7:45am.

I'm sure I'll be back later, but I'll leave you with my inspiration this morning: Die Vampire, Die! (This is from a pre-show runthough so it's a little rough, but you get the idea.)

Totul s-a intamplat acum 17 ani,2 de luni, 20 zile,1 ora si 15 de minute cand Domnul si cu ingerul meu s-au hotarat sa ma modeleze.Ingerul cunoscand lumea deja stia ce o sa infrunte omuletul.

Dumnezeu a inceput prin a-i face infatiseara.Ii facu un cap asa mediu ( desi in zilele astea toata lumea zice ca are capul mare),urechile erau mici (dar cum e el “cuminte” i s-au facut mai mari),niste ochi mari si vede tot cu ei si si de departe,i-a mai facut un nas de asa sa zicem…bun :D nici prea mare,nici prea mic.Gura era mica (pana cand a dat de mancare si de oameni prosti).Corpul i-a fost mic dar Dumnezeu a vazut ca v-a ajunge mare (180 cm),cu 31 pe brat (>.<) si cu picioare lungi sa fuga la fotbal,de la ore si de garda. P.S. : Dumnezeu i-a facut niste sprancene mari pentru ca stia ca de la atata fuga transpira mult si sa nu ii intre sudoarea in ochi si sa vada pe unde sa fuga.

Cu infatisarea Dumnezeu nu a avut nici cea mai mica problema.Urma acum sa il inzestreze cu calitati si defecte.Ingerul a spus in felul urmator:

Ingerul-Doamne…sunt o multime de prosti pe Pamant

Dumnezeu-Il inzestram cu rabdare pentru inceput.

I-Doamne… o sa fie inegalitate intre oamenii si nu o sa aiba asa mult ca altii.

D-Ii mai turnam niste rabdare ca sa astepte sa aiba si el.

I-Doamne…oamenii o sa il insele.

D-Ii mai punem rabdare ca sa astepte dreptatea divina.

I-Doamne…lumea o sa rada de el.

D-Il mai umplem cu rabdare ca sa observe pe toti cei din jurul lui.

I-Dar asta nu o sa il ajute de data asta.

D-Tocmai de aceea ii turnam ceva istetime ca sa le deie replica la ceilalti.

I-Dar poate ceilalti sar la bataie.

D-Atunci ii punem ceva tehnica sa ii faca nu numai din vorbe dar si cu talent.

I-Doamne…o sa fie zile cand o sa fie trist

D-Il facem un om cu haz de necaz ca sa rada de el insusi…In acest fel nu v-a supara pe nimeni si va raspandi rasete pe unde trece!

I-Are numai calitati acest individ.

D-Ai dreptate!

Si atunci Dumnezeu il inzestra cu o lene atat de mare ca numai rabdarea,tehnica si istetimea o egaleaza. :D

I-Doamne…asta o sa isi faca blog intr-o zi!

D-Ii dam atunci rabdare ca sa acumuleze multe hits,idei pentru blog si prosti in fata ca sa avertizeze lumea de cine sa se fereasca!

Si stiti ca in zilele facerii….DUMNEZEU A ZIS SI SE FACU!

A fost adus pe lume cu ajutorul lui mama si tata care si-au unit destinele si altceva ca sa ma intretina si alea alea.

P.S. Niciodata nu prea am crezut ca m-a adus barza sau ca m-a gasit tata intr-o capatana de varza sau orice altceva….nu ca is eu necredincios,doar ca nu prea era logic.

And deary if I had friends like these, I'd have three wardrobes and ten debit cards. My choice would be the middle one's outfit. His blazer, his colours, oh my. The way he stands out in this picture, really tells everything. It's like he's the designer, the other two are either his make-up artist and hairstylist oh but wait..I just realized there's no hair. Heh. PA maybe, no? ah...le mode

Anyway the track is called the sea of love and the video is quite good too.

Charley Harper. Greagrious Grosbeaks. Lithograph

Sambata si duminica....Stockholm. Incertitudini though. Oaaaaaaaaa vreau.

Stockholm se amana pana la inceputul lui noiembrie. Nu ma grabesc, ca nu pleaca nicaieri ;)

Keep in touch :D

Doresc sa multumesc inca o data trupei Veritasaga...Melodia face tot articolul...cuvintele pe o pagina alba nu au rost...in schimb...muzica e de suflet...

Pace! :)

Så nu, NU, har jag fyra fräscha poketböcker av min nya favoritförfattare. Jag brukar fungera så. Jag läser en bok av någon för mig oupptäckt författare - blir helt fast (för det mesta) och måste köpa alla tidigare alster som kommit ut och plöjer sen igenom dem tills det inte finns fler. Tyvärr brukar de inte skriva nya böcker i den takt som jag läser.

Ofta känner jag sen stor sorg och saknad då jag inte får följa huvudrollsinnehavarens liv och leverne och så blir det ett läsuppehåll innan jag snubblar över någon ny kriminalhistoria. För det är oftast kriminalhistorier som jag fastnar för - undantaget är Kajsa Ingemarssons böcker som bara handlar om vanligt folk som gör vanliga saker... inte nåt endaste litet mord.

Jag köpte en hög med pocket böcker i somras; två av ovan nämda Kajsa Ingemarsson, två Camilla Läckberg och en Mari Jungstedt. Jag hade inte läst någon bok av de här författarna även om jag självklart hört talas om dem och deras framgångar. Jag började med en Läckberg och blev faktiskt lite besviken. Intrigen och handlingen var väl bra men språket kändes så tillgjort - iallafall i hennes debutroman Isprinsessan. Men eftersom det var just en debutroman så ska jag ge henne fler chanser. Ingemarssons böcker sa bara slurp och skapade definitivt ett behov av all läsa mer av henne.

Den tredje författaren är orsaken till att jag sitter här med ytterligare fyra pocketböcker framför mig: Mari Jungstedt har blivit min nya krim-favorit. Eftersom boken som jag slumpmässigt köpte förra gången var bok nummer tre av fem så får jag nu gå tillbaka i tiden och lära känna huvudrollsinnehavarna från början - men det brukar inte vara några problem.

Längtar till kvällen då jag ska sätta tänderna i den första. Den nyligen påbörjade Läckbergs-pocketen får vänta, jag har fyra andra mordfall att klara av först. Yammi!

Pe langa numeroasele intrebari care fac lumea sa se invarta se afla si si faimoasa intrebare: “De ce a trecut găina strada”?

Filosofii răspund:

HERACLIT: E simplu. Găina se mişcă tot timpul: în stânga, în dreapta, în sus, în jos, circular, liniar şi spiralat şi mi se pare normal ca în această mişcare infinită să se întâmple la un moment dat să treacă şi strada. Dacă doriţi, vă pot demonstra şi că o găină nu poate traversa de două ori aceeaşi stradă.

ZENON din Eleea: Pentru a trece strada, găina trebuia să parcurgă jumătate din lăţimea străzii. Pentru a parcurge jumătate din lăţimea străzii, găina trebuia să parcurgă jumătate din jumătatea lăţimii străzii. Iar pentru a parcurge jumătate din jumătatea lăţimii străzii, găina trebuia să parcurgă jumătate din jumatatea jumătăţii lăţimii străzii şi tot aşa la infinit. O infinitate de intervale nu poate fi parcursă decât într-o infinitate de clipe. Dacă doriţi, o găină care se află în acţiunea de a traversa strada ocupă un spaţiu egal cu dimensiunile ei; o găină aflată în repaos ocupă, de asemenea, un spaţiu egal cu dimensiunile ei. În concluzie, o găină aflată în mişcare se află în repaos. Nu sunteţi convinşi? Dacă găina noastră trecea cu cea mai mică viteză posibilă pe lângă o altă găină care se venea din sens opus, rezultă că raportat la stradă găina era imobilă.Deci, găina nu a trecut niciodată strada şi mişcarea nu există.

EPICUR: Traversând strada, găina a resimţit în mod sigur o teribilă plăcere. Prin ceea ce a făcut, ea ne-a arătat că s-a eliberat de teama de moarte, de suferinţa din corp şi de tulburarea din suflet. Găina aceea este cea mai înţeleaptă dintre toate găinile.

ARISTOTEL: Am reuşit să identific în realitatea corespondentă propoziţiei “găina a traversat strada” patru cauze fundamentale:

a) Causa materialis, materia din care sunt făcute găina şi strada.

b) Causa formalis, forma pe care au luat-o atât găina cât şi strada.

c) Causa finalis, scopurile finale către care tind atît găina cât şi strada, independent de relaţia reciprocă, de a traversa şi respectiv de a fi traversată.

d) Causa efficiens, acel ceva care a condus atît găina cât şi strada către actul de a fi complete şi reale.

Din nefericire, nici una dintre aceste cauze nu explică de ce a traversat acea găină strada. Putem presupune totuşi că, în potenţă găina avea în sine faptul de a trece strada, iar la momentul potrivit această potenţă a devenit act. Însă, ştiut fiind că actul este anterior potenţei, problema se complică şi nu o să încerc să vă explic sau să vă conving de asta pentru că nici mie nu-mi este foarte clar.

SPINOZA: O găină care este determinată să treacă strada este determinată în mod necesar de Dumnezeu. Iar găina care nu este determinată de Dumnezeu, nu se poate determina de la sine, nici măcar să treacă o stradă. Iar dacă găina ar fi avut intelect şi ar fi posedat calitatea de a vedea lucrurile sub specie eternitas ar fi descoperit că nu este decât un modus al Substanţei unice, imuabile şi eterne care este Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu a trecut strada, Deus sive Gallina.

DESCARTES: Nu ştiu de ce, dar sunt sigur că a săvârşit o eroare traversând strada. Intelectul găinii fiind foarte limitat, i-a fost uşor voinţei sale infinite să se extindă asupra acestuia.Găina posedă liber arbitru, însă de data aceasta l-a utilizat greşit, deoarece libertatea ei, manifestată în actul de a trece strada, nu a fost precedată de cunoaştere prin graţia divină. E posibil ca acea găină să nu fi crezut în Dumnezeu.

LEIBNIZ: Monada Supremă a prestabilit prin Armonia Universală ca monada-găină să traverseze monada-stradă, fără ca cele două monade să poată realiza vreun transfer reciproc de informaţie. Iar dacă acest eveniment a avut loc, era imposibil să nu se întâmple. Chiar dacă găina ar fi fost strivită de un camion, evenimentul nu ar fi avut nimic rău în sine, aceasta fiind cea mai bună dintre toate lumile posibile.

ROUSSEAU: Da, am văzut scena. De cealaltă parte a străzii era o pădure virgină. Prin acea trecere simbolică, găina domestică a revenit la adevărata sa natură galină, care nu este cea socială, în coteţ, ci se reduce la starea primitivă a găinii sălbatice, care are în suflet doar două principii: pe cel al propriei conservări şi pe cel al repulsiei faţă de jumulirea şi uciderea altor găini. De fapt, gestul găinii a însemnat o contestare a contractului încheiat de ancestralele ei predecesoare, contract prin care au renunţat la prea multe libertăţi doar pentru protecţie şi garantarea proprietăţii asupra cuibarelor.

KANT: Conceptul de găină şi conceptul de stradă sunt concepte empirice separate. Pentru a şti dacă găina în general a trecut strada, conceptul de găină nu-mi este suficient, având în vedere că dacă îl descompun prin analiză nu voi găsi în el şi faptul de a trece strada. “Găina a trecut strada” este o judecată sintetică a posteriori. Dacă faptul de a trece strada ar fi fost deja cuprins în conceptul de găină, am fi avut o judecată analitică a priori. Iar dacă conceptele de găină şi de stradă nu ar fi provenit în intelectul meu din experienţă, am fi avut o judecată analitică a priori pură. Din nefericire, de vreme ce nu am întâlnit niciodată în experienţa mea o găină traversând strada (deoarece în Königsberg oamenii îşi fixează ceasurile după plimbările mele la intervale fixe, astfel încât cocoşii au devenit inutili şi au fost sacrificaţi, iar găinile nu s-au mai putut reproduce în absenţa lor), adică din moment ce nu am avut posibilitatea de a aplica categoriile pure ale intelectului meu la daturile sensibile găină şi stradă, nu pot gândi nici măcar de ce găina în general ar traversa strada în general.

SCHOPENHAUER: Găina aceea nu este decât un instrument al Voinţei. Acţiunea, mişcarea, faptul de a trece strada sunt în totalitate produse ale Voinţei. Însuşi corpul material rotofei al găinii nu este decât Voinţa exteriorizată. Prin traversarea străzii, Voinţa oarbă s-a folosit de găină pentru a se perpetua pe sine. Găina nu poate ucide în sine Voinţa pentru că este imorală, pentru că este incapabilă să se abţină de la a ciuguli mai tot timpul câte ceva şi pentru că nu am văzut niciodată o găină practicând contemplaţia estetică. Boul, în schimb ar putea face asta. Este posibil ca în momentele în care se uită îndelung la poarta nouă să încerce de fapt să ucidă în sine voinţa prin contemplaţie estetică.

HEGEL: Găina este cea mai înaltă formă de manifestare a Spiritului în Istorie. Când am văzut-o de la fereastră trecând victorioasă strada, am fost cuprins brusc de o sublimă fascinaţie. Mi se părea că întreaga forţă şi măreţie a universului este concentrată în acel centru al lumii.Traversând strada, Găina s-a obiectivat pe Sine complet. Acest eveniment a însemnat sfârşitul Istoriei: Conştiinţa de Sine a Găinii a devenit Conştiinţă Absolută.

FICHTE: Acţiunea Găinii de a trece strada nu este însuşirea sau consecinţa existenţei ei, ci existenţa Găinii este accidentul şi efectul acţiunii acesteia de a trece strada. Găinii i se opune Non-Găina. Găina şi Non-Găina nu există separate, ci ambele constituie Găina Pură, ca manifestare a tot ceea ce există. Strada nu este decât o determinare spaţială a Non-Găinii.

BERKELEY: Găina şi drumul nu sunt decât simple proiecţii ale minţii mele, iar eu nu sunt decât o idee în Mintea Divină. Nu vă pot demonstra că găina a trecut în realitate drumul pentru că nu vă pot demonstra că găina sau drumul există altundeva decât în mintea mea. Exist doar eu şi atât. Iar dacă eu mor, găina moare o dată cu mine.

LAPLACE: Dacă aş fi o inteligenţă suficient de vastă pentru a cunoaşte toate forţele care acţionează în natură, aş putea să vă spun nu doar de ce această găină a trecut această stradă ci şi cum, când, pe unde, de ce şi în ce condiţii va trece orice găină orice stradă. Iar dacă aş avea şi suficientă forţă aş putea determina orice găină nu doar să treacă orice stradă din Univers ci şi că facă tot ceea ce doresc eu. Aş putea chiar să determin proştii să nu mai pună întrebări stupide.

NIETZSCHE: Dacă într-adevăr a trecut strada, a fost vorba despre o Supragăină, înzestrată cu o voinţă puternică. Spre deosebire de celelalte găini, Supragăina respectă doar ceea ce-i este propriu, ea îşi glorifică sinele iar moralitatea sa este plasată dincolo de bine şi de rău, valori de coteţ care, în forma actuală de găinaţ au fost inventate din resentiment de către suratele ei slabe, pentru a o putea ţine sub control. Prin actul de a trece strada, găina şi-a câştigat întreaga libertate, întregul orgoliu şi întreaga conştiinţă de sine, renunţând la subjugare şi la automutilare. Probabil că ea a fost prima care a cotcodăcit: “Stăpânul a murit!”

MARX: Găina era capitalistă şi individualistă. Trecând strada, ea a ieşit din interiorul protector al coteţului şi al curţii colectiviste, îndreptându-se spre occident. Acolo, ea îşi va vinde ouăle ca marfă, dar nu va primi de la societate echivalentul cantităţii de ouă şi al energiei consumate prin ouat şi clocit, deci produsul direct al muncii sale nu-i va mai aparţine. Într-un final, găina va fi alienată de ea însăşi, iar cantitatea de ouă realizată de ea va intra în posesia patronilor care-şi vor mări astfel capitalul, puteria şi dominaţia asupra ei.

HUSSERL: Evidenţa apodictică a găinii sau a străzii este o simplă himeră. Am încercat să vizez intenţional găina, pentru că întotdeauna conştiinţa mea e obsedată să fie conştiinţă a ceva, chiar şi a unei găini ordinare, dar aceasta nu a vrut să mi se dea în mod deplin, ci doar fragmentar, prin câteva perspective incomplete. De aceea, am prins o găină, am pus-o între paranteze şi m-am adâncit într-o contemplativă intuiţie a găinii jumulite de tot ceea ce nu-i era esenţial. Am intrat astfel în posesia miezului noematic al găinii, acel ceva care face ca găina să rămână găină indiferent dacă trece sau nu strada, dacă are sau nu pene, dacă face sau nu ouă etc. Asta e tot ce contează. Care a fost motivul pentru care a trecut o găină oarecare strada nu face obiectul preocupărilor mele.

HEIDEGGER: Esenţa găinii este non-galinică. Mai adâncă decât întrebarea de ce a trecut găina strada este întrebarea cu privire la originea găinii. Anticii înţelegeau prin “gallinacee”(g-allina-aceea) scoatere-din-starea-aceea-de-nealinare. Dacă facem o analitică existenţială a Daseinului galinic, ajungem la sensul profund, ocultat în timp prin interpretare, al faptului-de-a-trece-strada. Resimţind o teribilă angoasă (Angst), găina a traversat strada pentru a se plasa în luminişul fiinţei, acolo unde survine alinarea, adică scoaterea-din-starea-aceea-de-nealinare.

LEVINAS: Văzând cocoşul de cealaltă parte a străzii, găina şi-a pus problema Alterităţii. Natura cocoşului este complet diferită de natura lumii obiectuale, care poate fi interiorizată prin înţelegere. Dacă nu ar fi trecut (transcendere) strada, găina ar fi ratat semnificaţia Celuilalt în caracterul său de cu totul Altul. Ea a ştiut că relaţia ei cu Cocoşul este accesibilă în primul rând ca prezenţă şi abia apoi prin cotcolimbaj. De partea cealaltă a străzii, găina a instaurat cu cocoşul un raport Chip-către-Chip. Ea a conştientizat că Eul, atît al ei cât şi al cocoşului, este inefabil pentru că este cotcodăcitor prin excelenţă, iar Celălalt, în caracterul său diferit, nu poate fi niciodată posedat.

CAMUS: Găina trece strada rostogolind o pietricică, apoi face acelaşi lucru în sens invers. De fapt, găina face asta de milenii, probabil pentru că a avut neruşinarea de a încălca poruncile zeilor. Strada în sine nu este o stradă raţională. În orice moment al efortului său, găina se află în faţa absurdului.Şi totuşi, în ciuda iraţionalului a ceea ce face şi a lipsei de sens, găina nu se poate sinucide pentru că asta ar însemna că rostogolirea pietricelei o depăşeşte. Trebuie să ne imaginăm acea găină ca fiind fericită.

POPPER: Găina aceea a fost o victimă a totalitarismului. Asistând la acţiunea ei de a trece strada, am asistat de fapt la naşterea societăţii deschise.

FOUCAULT: Găina a vrut să iasă din sistem, probabil datorită intoleranţei faţă de manifestările ei homosexuale. Depersonalizată, desubiectivizată şi anonimă, ea a înţeles că toate valorile după care se orienta în coteţ sunt mituri, generate în interiorul epistemei condiţionate social, istoric şi cultural de către mai-marii curţii în care trăia. Văzând că găinile nu mai sunt jumulite sau sacrificate în spaţiul public, a avut pentru o clipă iluzia libertăţii. Dacă ar fi înţeles că manifestarea puterii stăpânilor nu a dispărut, ci doar a devenit invizibilă, difuză şi fragmentată, poate nu ar fi trecut strada. Oricum, ea va fi prinsă, adusă înapoi, pedepsită şi supravegheată. Iar dacă se va ajunge la concluzia că nu poate fi reabilitată, ea va fi sacrificată din considerente economice.

FREUD: În copilărie, găina a fost abuzată sexual de tatăl-cocoş, sau a asistat la o scenă “dramatică” în care mama-găină a fost “călcată” de tatăl-cocoş. Refulat în subconştient, evenimentul a devenit o motivaţie inconştientă care, sub forma unei dorinţe irepresibile a determinat-o să treacă strada. Găina trebuie hipnotizată şi psihanalizată pentru a-i aduce trauma în plan conştient Astfel, ea nu va mai trece strada niciodată sau, dacă o va mai trece, măcar va conştientiza de ce o face.

WITTGENSTEIN: Despre ce nu putem vorbi trebuie să tăcem.

Pentru toti cei care au avut rabdarea sa citeasca…va rog sa imi spuneti si mie care v-a placut cel mai mult :D….Mie imi place “WITTGENSTEIN: Despre ce nu putem vorbi trebuie să tăcem.
“:D…si asa exista prea multi papagali pe lumea asta…

Daca mi-as da si eu cu parerea as zice ca gaina a trecut strada pentru ca mergea la munca :D si pe partea cealalata a strazi se lucra mai bine =))

This'll fill the void left by strike witches as my lil' piece of guilty pleasure. There'll be many new shows coming along that'll be (or already have) piqued my interest. But CLANNAD After Story's one of the few this fall that're an actual continuation (of a series I actually liked to boot)

Cheers to you Key, and a proper omedetou gozaimasu~ to you too, KyoAni, even if you have deeply wounded my soul in the past in some manner akin to a gate of babylon.

Moving on from the bad end (Toei's movie, orz) and fckwin OVA, we now arrive at CLANNAD ~After Story~. Supposedly filling in the void between Tomoya's marriage to Nagisa and where they left off after Nagisa's rather epic yet lulzy theatre performance.

I'm reminded of Hidamari sketch. SOMEHOW.

Ah, of a tale of memories~, rosier times with Tomoya and his dad. yet somehow that all really never worked out. Yet still he pines for the dream of something that could have been, but sadly failed to be.

DO YOU KNOW WHAT I SAY? TO HELL WITH THE DREAM TOMOYA.

OPPORTUNITY ONLY STRIKES ONCE!

So long story short, Akio, being all GAR and whatnot, decides to take up a game of baseball (while on a picnic with his family, thus he wins at life) with a few children (lit. kids, shota, gradeschoolers) to, as one would put it, prove his manly superiority of manliness.

MY BAT IS THE ONE THAT WILL SCORE THIS HOMERUN!

You have to feel some measure of pity for the kids.

Of course, no manner of baseball game with Akio is complete with him making a complete fool out of himself. So what does he do?! He breaks a window that's what! WHO THE HELL DO YOU THINK HE IS.

Even Sanae is WA SHOCKU.

Of course, that doesn't sink well and all, so onwards to the OP, which provides excellent cover for a veritable shitstorm with Akio which should have been animated, if just for laughs.

OP -  "Toki wo Kizamu Uta" by Lia

THE IMAGINARY WORLD.

Shed Rape

Human Supercomputer.

The OTHER Pairing.

To begin proper, Aiko starts off announcing, once again, that he wants to play baseball. But why? Of course CLANNAD's resident Kamina to CLANNAD's dai-gurren dan has a reason!

Turns out the team he plays for has recently been getting their collective asses handed to them by a rival team from the neighbouring town's shopping district that have been poaching Koushien players (essentially strong players) and his burning spirit won't let him live with it.

WE SHALL TAKE THE FIGHT TO THEM.

Conscription.

And so begins the crusade to recruit more members to fulfill Akio's far-fetched dream. But hey, it's CLANNAD the Animation! All dreams start somewhere and (almost always) turn out for the better.

It's the end(less) (of) summer.

Ah, nostalgia.

Of course, Sunohara is quickly recruited with a little flattery and mindgame, Kotomi, who is vastly superior to Sunohara in all aspects, follows suit, her inquisitive nature all piqued and whatnot.

Easily played.

Kyou also proceeds to join in this little initiative, while Ryou and Nagisa decline. It then dawns upon the little motley crew that they need another little addition to secure victory. That being Tomoyo, of course.

And what better way to do so than by punting Sunohara into a wall.

Of course, the next member of the team, Yuusuke, seems to be a rather fateful encounter, but we know that never happens for a reason.

Sunohara, of course, thinks that he can "summon" him via calling his name, akin to a encore. Of course, that will not end well. See next paragraph.

Initially hesitant to join, a few well-pulled heartstrings on Tomoya's part and a good beating to Sunohara, it's all awwright.

I still stand by my ideal that Tomoya's got it made, he's got the streetsmarts and that whole mindgame/heartstring player thing going on. He's, in a way, a paradox, he's failed at life yet succeeded where very few ever will. That's Tomoya for you, I guess, always dividing by 0.

Sunohara....on the other hand....

Just as keikaku'ed.

That fateful encounter over and done with, Tomoya and co. set off to recruit Misae, whom without, 'twould be impossible to win, for Tomoyo's sole condition is that Misae has to play for in order for her to join.

Sunohara tries his hand at persuasion first, using the direct approach.

Of course, being direct has resulted in the death of many a negotiator.

What kind of amazes me here is that I don't know whether Tomoyo's just acting (if so, wow) or she really admires Misae. I'm inclined to think the former because, well, student council politics and whatnot, they teach you how to sweet-talk your way through everything and suck up to everyone.

Of course, in the following scene, here's where we see another scene most veterans of the first season would remember, just in a different form, so to speak.

Nagisa brings up Tomoya's father, and with the central theme of CLANNAD being family, Tomoya's father is something that goes against what CLANNAD is all about, spiritually at least. Family and the fact you need not be a son to be family, it's what matters to you. Tomoya's rejection of him and the service he renders to Nagisa's father by being part of their family symbolises the ties that bind within family, even if they had once been broken. Well, played Key/KyoAni, well played.

+1 to KyoAni's CG stats.

And so, the big day arrives, and "Sanae's baking team" steps up to the plate. Yet again the whole family theme rears its head, this time between each and every individual member of the team (I know it's pretty obvious, yeh). After all, they all know each other somehow, and three degrees of seperation willing, that's what makes them (at least to me) more of a team than anything else on the field.

Still, there's always a little motivation needed, a threat, if you will.

It's even worse than the chokushi no magan. It should be called...

"Mystic Bread of Direct Death"

Now, let the match begin!

I'd her glove~

Sunohara is made of weaksauce. SO MUCH WEAKSAUCE.

You rage you lose. But then again Sunohara is made of lose.

A WINRAR IS YOU.

I feel sorry for anyone on the recieving end, even a ball, or two, or whatnot.

Batting at the speed of light!

Of course, things never go well for Akio, and a stray bat (lolwhat) just so (un)fortunately hits his fibula (OMG I actually remembered that) and puts the dai-sanae-bakery-dan's valiant leader out of commission, we need an 8:52 here people, STAT! One wonders whether he's just a pain magnet or comic relief. Either way, I still lol'd.

A NEW DO EET FGT?

BREAKDANCE.GIF

Even in your darkest hours, it is an unspoken creed. NEVER LET NAGISA BAT. LIKE NEVER.

I CHOOSE YOU, FURUKAWA NAGISA!

PITCHING INTO THE 5th DIMENSION.

Oh god, a tactical baseball A-bomb.

She's like one of those AI programs.

Defying conventional physics.

T________________________T

GATE OF BABYLON

I REJECT THIS REALITY.

OR RATHER

ALL AROUND

Finally it comes down to the winning play, and by some stroke of fate, Tomoya goes up to bat, Nagisa at third base, it all comes down to one decisive, critical play.

JUST LOOK AT THAT DETERMINATION.

The scene skips straight to the post-match celebration after this, so I can safely assume a win for "Sanae's Bakery Team" but was that ever in doubt?

Still, CLANNAD never fails to reinforce the theme of family, even if the term itself is constantly subject to semantics. But the point is yet always driven home just as it should be. The camraderie of the baseball game, the mere fact of being in a team, etc etc.

The point CLANNAD drives home constantly is that we don't live seperately, as can be seen from the characters' lives in S1, but in fact, are lives all connected. Whatever the reason may be.

Still, despite the fact we know of this, (S1 drove home the point) nothing remained conclusive, except this one theme of bonds and togetherness, loosely, we define this as CLANNAD, or family.

HOLY SHIT. Pizza.

Cheers~

Now, REMEMBER MY MEMORIES!

Or rather, remember what happened after that fateful frame change.

It's going....

-1 bottle of red fluid of life.

CG-fied ball is CG-fied.

And of couse, the imaginary windup doll sees all this. freaky.

And of course, DANGO.

All in all, a fine introductory episode. I don't have much to wrap up because mainly I've said all I must above. Also, a plea to KyoAni, need moar shed scene. With moar Kyou, and with less censorship of the clothes kind.

MAKE IT HAPPEN AND YOU WILL BE MY GODS.

Also, ED: TORCH by Lia.

It's go nothing on Dango Daikozoku. But it's got the whole....you know....family thing. hee~

Ieri a fost o zi plina…din toate punctele de vedere.Am fost la o galerie de arta unde au fost expuse desenele profesorului meu de desen Alexandru Picovici (care il cunoaste pe tata…deci am pile :)) ).Am fost impreuna cu Alex`andra,Nico,Simona,Daboc si scumpul si dragul vostru EU :D.

Nici nu am intrat bine si deja f filozofam de parca noi eram ditamai critici si ziceam ce vedeam fiecare.Eu in majoritatea tablourilor am vazut animale…berbeci,vaci,tapi,gaini,cocosi si PAPAGALI…

Am vizitat tot mai repede decat merg eu acasa cand scap de la scoala si dupa ne-am adunat intr-un cerc si tot discutam cand mergem,dar nu puteam merge din cauza ca nu l-am salutat pe domn profesor si sa il felicitam pentru rabdarea si maiestria avuta in a desena aceste picturi.Pe cand am ajuns langa el ne-a spus ca trebuie sa inceapa discursul.Eu m-am asezat comod cu spatele la geam si m-am asezat jos si am ascultat tot discursul domnului Gheorghe Rosa ( fostu meu prof de desen din generala si de pe a 10 a ).La finalul discursului ni s-a spus sa ne deplasam usor catre masa pentru ca se serveste suc si vin…evident nu am stat si am baut nimic ca ceilalti au vrut sa plece sa ia aer curat…am lasat de la mine (IMI RAMANETI DATORI BATMANILOR :D)

Am fost in parc dupa unde am ne-am inghesuit la o masuta si discutam deale noastre…Daboc o trebuit sa se duca ca l-o sunat nu stiu cine sa mearga la baut si m-a invitat si pe mine dar eram paduchios in buzunare si nu o vrut sa imi faca cinste … si cand a ajuns acasa mama-sa il astepta cu bota :D.Am mai pierdut ceva vreme pe acolo…ne-am facut planuri de viitor…ce vom face peste 2 ore :))…si am hotarat sa o intindem catre zona orasului nostrum…ne-am oprit la PISHU PISHU (fast food) sa manance fetele cate ceva…mie nu imi era foame.La un moment dat,mama imi da beep (mi-am facut acu abonament,dupa aproape un an fara credit…se smechereste mama,da beep si asteapta sa o sun) si ca de obicei Alex`andra se rusineaza si pleaca pe cand sa ii dau sa vorbeasca cu ea.Dupa ce au iesit cu mancarea se tot intelegeau unde sa stea jos sa manance…pana s-au hotarat au terminat.Am mai pierdut vremea pe acolo si s-a facut tarziu si au vrut sa mearga acasa…cum mama a crescut un gentleman (da mah…am fost crecut cu dragoste si educat bine…ti-e ciuda?) le-am condus acasa pe fiecare.

Inainte sa intru pe strada dau peste un PAPAGAL…m-am enervate pentru a nu stiu catea oara atunci…dar ajung cu calm acasa si ii dau la mama ce a vrut (un pachet de tigari).Il sun pe Kelu…un coleg…sa vad pe unde e si sa mergem pe afara.Ne-am intalnit in parcul din fata liceului teoretic “Liviu Rebreanu” cu toata gasca.De plictiseala ne-am gandit sa punem bancile din parca doar pe un dunga,in asa fel sa nu se vada dar cel care se pune sa simta cand cade … au pus botul vreo 3-4 =))).Dupaia un coleg de a meu,Marius,vede niste fete care tot faceau poze (messuiste si berbece) si zice catre mine sa mergem la ele sa facem si noi poze cu ele…Alea ca nu ca noh ca plm tot dineste si una o vrut sa ma manance :(… noroc sa era Marius acolo si l-am bagat in fata si am reusit sa scap din ghearele mortii.

Am mai tot ras,am mai tot glumit si am venit acasa.Acasa am mancat trei sfert de ruda de salam cu niste branza topita in timp ce ma uitam la Two and a half man.Am intrat dupaia sa ma joc un pic de WoW unde am distrus tot ce am prins si m-am culcat. :)

]]> http://modbetty.wordpress.com/?p=115 Thu, 02 Oct 2008 22:13:20 +0000 modbetty http://modbetty.pt-br.wordpress.com/2008/10/02/i-like-this-tiki-for-a-cause/ I can't wait for mine! Be a good doo-bee and order one to support the cause.

Also a way to advertise your jeans brand, the Diesel guys are geniuses. It is so provoking and still so smart.

Twools, Lithograph, Charley Harper

Crazy Cat/Crazy Quilt, Edie Harper

Geraniums, Brett Harper