Rafael Pampillón actualmente es catedrático en la Universidad San Pablo CEU, director del área económica del Instituto de Empresa. Para más información sobre su experiencia profesional y formacion académica, pulse aquí.

Banca Monte dei Paschi e la cordata composta dal Consorzio Cooperative Costruzioni unitamente a Unieco Società Cooperativa, Società Italiana Condotte d'Acqua e Condotte Immobiliare hanno raggiunto un accordo per la cessione di una quota pari al 75% del capitale sociale di Marinella spa. L'accordo prevede la realizzazione di un progetto di sviluppo territoriale, che comprenda interventi di natura immobiliare, turistica, nautica e agricola delle aree che sono nella disponibilità di Marinella spa. Il progetto è stato condiviso con gli enti competenti con i quali nell'aprile 2007 Marinella spa ha sottoscritto il Documento conclusivo della Conferenza preliminare del Progetto Marinella, delineando la successiva procedura urbanistica per l'attuazione dello stesso. Le attività di Marinella spa sono state complessivamente valutate 85 milioni di euro, dei quali 31,5 milioni legati alla definitiva approvazione della procedura di attuazione sopra indicata.

...

Marinella spa, comunemente nota come "Fattoria di Marinella", si trova nell'estremo lembo orientale della Liguria al confine con la Toscana, nei comuni di Ameglia e Sarzana, in provincia di La Spezia. Comprende 430 ettari di territorio, di cui 380 utilizzati dall'azienda agricola e 50 distribuiti tra spiagge e retro spiagge. Il progetto di valorizzazione territoriale prevede un importante sviluppo delle attività di fruizione turistica, dell'ampliamento del ventaglio delle offerte e della loro destagionalizzazione.

UGT ha propuesto al Santander diferentes soluciones globales de jornada para acabar con los sábados. Ideas que avancen en flexibilidad y conciliación, en la línea de otros proyectos empresariales punteros, con buenos resultados de productividad y beneficios, que han incluido cambios importantes en su filosofía de jornada, como la flexibilidad de entrada y salida, finalizar la semana los viernes a las tres (con el equipo ejecutivo dando ejemplo) y la concesión de un mes sabático cada vez que se cumplen diez años de antigüedad en la empresa.

UGT considera que no existen razones para aplazar la solución de esta cuestión y plantea movilizaciones sociales y laborales hasta alcanzar el objetivo.

Si totusi ma gandesc daca exista situati in care sa lucrezi pentru altcineva(patron, institutie, companie, etc), e posibil sa zici ca ai un job perfect?

V-as spune parerea mea,
Din moment ce lucrezi ceva indiferent ce si pentru cine, dar care iti confera o satisfactie in primul rand sufleteasca, poti sa zici ca este un job OK; daca in cadrul aceluias loc de munca primesti si un salariu care la fel sa te multumeasca, tinand cont de experienta si de pregatirea ta poti spune ca ai jobul perfect.

Foarte important este sa nu simpti jobul ca pe o povara, jobul trebuie sa fie mai mult ca o provocare din care ai de invatat si prin intermediul careia devi mai bun, te perfectionezi in ceea ce faci si evoluezi pe plan profesional.

Fa in asa fel incat sa iti doresti sa mergi la lucru si atunci o sa iti dai seama ca timpul trece mult mai usor si nu vei avea nici un stres.

Daca se ivesc neintelegeri intre colegi, rezolvati-le in cel mai onest mod posibil, nu uita ca este posibil ca si tu la un moment dat sa te afli in aceeasi situatie.

De cele mai multe ori stresul la locul de munca este cauzat de faptul ca persoane aflate la conducere sau care sunt intr-o pozitie din care sa iti "ordone" ce si cum sa faci chiar fac pe "comandantii" avandin vedere ca la randul lor au fost la fel ca si tine. Chiar si atunci situatiile merita discutate si micile dispute rezolvate cu calmitate si intelegere.

Doar suntem oameni la urma urmei...

Il crack fra bugie e disinformazione

En tiempos de crisis, como dice el sonsonete de estos días, se socializan las perdidas y en los de bonanza, privilegiados y especuladores se forran. En todo caso; siempre, y en cualquier circunstancia, el trabajador es quien paga las consecuencias ante la impotencia de una izquierda cohibida y timorata que manifiesta su incapacidad para ofrecer un discurso coherente y alternativo.

Tratarán de generalizar el mal y la crisis para que la sociedad se crea que forma parte del problema. Y, siendo evidente que no es así, lo cierto es que actuamos como unos incautos dejándonos arrastrar y por la ostentación, la codicia y la apariencia; al final, seremos los primeros en padecer las consecuencias. En parte, nos lo tenemos merecido por querer vivir como lo que no somos, por querer llevar un tren de vida muy por encima de nuestras posibilidades, por aspirar a tener lo mismo que ellos aunque sea a costa de una hipoteca que nos cuesta pagar años y que supone privaciones y renuncias. Si gastamos nuestras energías en imitarles, ¿de qué nos quejamos?

La contribución española a esta crisis estaría en lo burbuja inmobiliaria. En todos los niveles de la administración, desde los ayuntamientos al propio Gobierno, se procedió como si la proliferación de viviendas fuera la solución definitiva. Administraciones, constructoras, inmobiliarias y la propia banca permitieron, toleraron o alentaron esta eclosión del ladrillo. ¡Todo edificable salvo lo protegido!, legisló el PP y ahora sus dirigentes hablan como si nunca hubieran gobernado, como si en los ayuntamientos y comunidades que gobiernan hubieran desarrollado políticas para controlar esa burbuja que se nos desinfló de pura saturación. En este mismo sentido, habría que lamentar las declaraciones del Gobernador del Banco de España cuando defiende la moderación salarial y una mayor flexibilidad laboral. Si cuando la burbuja se inflaba, no tuvo la determinación suficiente para controlarla, tiene narices que ahora fije la atención sobre los asalariados para que, con nuestro esfuerzo o con nuestra insuficiencia económica, paguemos los desmanes de los especuladores y de cuantos contribuyeron a la situación actual. Resulta lamentable y vergonzoso que alcaldes y políticos que ayudaron a insuflar aire a la dichosa burbuja reciban como premio el respaldo del pueblo en forma de votos.

Al final, aunque no seamos responsables de la crisis económica procedemos como colaboracionistas de un sistema hipócrita. El fin del capitalismo no es otro que el lucro y todo está diseñado para que los perdedores, presos del desempleo y la inflación, sigamos trabajando para él. Es el capitalismo, no les des más vueltas, y por lo que parece solo nos cabe esperar que el Estado mitigue la injusticia o suavice la miseria; para ello habría que valorar la existencia de gobiernos con una voluntad política para llevar a cabo esta tarea. Me temo que, en buena parte de la izquierda, nos conformamos con ese voluntarismo de atemperar los privilegios y dulcificar la escasez pobreza, ¿hay algo más?

De todas maneras, tampoco deberíamos afligirnos tanto. Desde siempre y antes que el mercado se convirtiera en una realidad global, los más perjudicados los encontramos desperdigados por todas partes y tanto en tiempos de crisis como de bonanza. No es preciso referirnos al llamado Tercer Mundo, que por supuesto, porque también abundan en los arrabales del Primer Mundo y en los mismísimo centros del capitalismo un ejército de ciudadanos sumidos en la indigencia más absoluta.

]]> http://campodecenteio.wordpress.com/?p=207 Fri, 03 Oct 2008 00:51:05 +0000 edi.fortini http://campodecenteio.pt-br.wordpress.com/2008/10/02/nao-percam/ Essa semana na videoteca da Veja (aquela de R$ 13,90 nas bancas), O Iluminado. Não percam!
=D

Además del invento del teclado virtual, vemos cada vez más el uso de las "captchas", acrónimo de Completely Automated Public Turing test to tell Computers and Humans Apart (Prueba de Turing pública y automática para diferenciar a máquinas y humanos). Seguro que los conocéis. Al darse de alta en un servicio, o realizar alguna operación, aparecen una combinación de letras, números o signos un tanto deformados, cuyo contenido debemos escribir correctamente en una ventana. Algo que sólo un humano podría hacer. También nos lo venden como el arma definitiva contra el fraude y los robots.

Según algún experto, con un conocimiento matemático adecuado es muy posible desarticular una Captchas de cinco dígitos en 12 ó 13 intentos. Existen otros argumentos contra esta utilidad: la mano barata de algunos de los países pobres harían innecesaria la utilización de estas tecnologías.

Esta tecnología tiene varios agujeros, casi todos técnicos. Pero también existe la picardía de los cibercriminales. Cogen una Captcha de un sitio, que no pueden leer, y la ponen en una página propia, aparentando algún servicio, para que algún incauto la interprete debidamente.

Al parecer, este artilugio no puede ofrecer más que lo que da. A mí me queda claro, sin embargo, que es necesaria una seguridad integral con múltiples capas. La autenticación sigue siendo la verdadera arma definitiva. ¿Y las Captchas? Un divertimento para los descansos.

Dar cel mai nedrept e sa-i lasam sa moara cand putem face ceva. Cand se poate gasi o solutie. Omul, prin inteligenta, prin studiu, a dus la progresul tehnologic. Lucruri care acum 50-100 de ani ni se pareau de domeniul SF, acum sunt banalitati. Lumea a progresat enorm, din fericire sau nu. Progresul a adus inevitabil si noi probleme, probleme care in trecut nu existau. A adus noi boli provocate de poluare si de inconstienta si goana dupa profit a unora. Dar omul este facut sa treaca peste tot, si culmea tot prin progres.

Am inceput sa scriu acest post pornind de la cazul lui Cosmin. Cosmin are un an. Doar atat. Cosmin plange ca orice copil, tine jucaria in maini ca orice copil, lui Cosmin ii place sa se joace, sa fie alintat, sa rada. Insa Cosmin este bolnav de cancer in stare foarte grava. Stiti, uneori mai poti doar sa te uiti in sus si sa intrebi, fara parca sa astepti un raspuns: "De ce?". Insa Cosmin vrea sa fie mare, vrea sa mearga la scoala, sa aiba o slujba, familie, copii. Vrea sa se dea cu bicicleta, vrea sa mearga la intalniri, vrea sa viziteze Paris-ul. Cosmin vrea sa traiasca. Micutzul Cosmin vrea sa devina sa fie mare.

SI ce doare, e ca are o sansa. Nu stiu daca e mult sau daca putin, dar are o sansa. Omenirea a progresat indeajuns incat sa ii ofere aceasta sansa. In Romania medievala, desigur ca nu se poate. Dar in Austria Cosmin are sansa sa-si revina. Are nevoie de 200 de mii de euro pentru tratament.

Nu inteleg CUM se poate pune problema banilor in asemenea situatii? E 200 de mii de euro. Cat naiba valoreaza viata unui om, a unui pumn de om, a unui copil, a lui Cosmin? Romania, cu toata inapoierea sa economica a avut in 2007 un PIB de 245.5 miliarde de dolari. Asta e 174 de miliarde de euro. Deci 476 de milioane de euro/zi. 19.9 milioane de euro pe ora. 330 de mii pe minut. Viata lui Cosmin ar putea fi salvata de tot ceea ce producem noi in mai putin de un minut. Lasand la o parte logica mea deficitara, concluzia e evidenta. Se poate. Trebuie sa se poata.

Si cati mai sunt in situatia lui Cosmin. Doamne, cati mai sunt! Banul nu trebuie sa tina loc de viata. Punct.

Ma gandeam la banci si la televiziuni. Bancile au bani. O gramada. Bancile insa vor sa atraga si mai multi bani. Iar factorul emotional e foarte puternic printre oameni. La fel e si cu televiziunile. Mesajul transmis prin televiziuni ajunge cel mai usor la urechile oamenilor. De ce oare bancile nu fac cumva sa ofere banii familiei, sa faca asta la televizor, cu reclama, cu zambete si cu pronuntarea numelui bancii de o suta de ori (stiu, nu e etic, nu e corect sa iti faci reclama de pe urma unei drame, dar pentru a salva vieti eu sunt gata sa inchid ochii). Cine castiga? Toti. In primul rand o viata este salvata. Dar castiga si banca, enorm prin publicitate, prin factorul emotional. Sunt multi credeti-ma care vor vedea banca ca un partener serios de acum incolo. Banii dati se vor intoarce si mai multi, cu siguranta. Castiga televiziunea prin audienta si prin creearea unei imagini de televiziune care tine la oameni. Stiu ca s-ar putea, e doar nevoie de dorinta.

Pana una alta, conturile pt donatii le gasiti aici: http://www.cosmingologan.ro/content/view/88/166/ .

P.S. Cand vad ca pentru unii viata este intradevar o suferinta, imi vine sa-mi bag piciorul (da, asta am vrut sa zic) in toate micile discordii pe care le am. Vreau doar sa ma bucur ca in 7 octombrie o sa fac un sfert de veac. Vreau doar sa-mi traiesc viata. Restul e optional si "Frankly, my dear, I don't give a damn".

 Io non ho potuto protestare come avrei voluto, stavo lavorando e non mi pagano per difendere i miei diritti di cittadina. Ma la domanda è: possibile che nessuno abbia avuto il tempo o la voglia di far grane? Possibile che abbiamo il cervello così assuefatto da non reagire più a niente? Oppure questa apatia ci viene dalla paura del mondo? Ci hanno talmente spaventato con la cronaca di tutti i giorni che accettiamo di essere in gabbia pur di essere al sicuro? Insomma, non dovrebbero prendere le nostre impronte, dovrebbero tenere in galera i delinquenti! Ma così non è, ogni giorno veniamo bombardati dai TG con notizie di rapine, furti, violenze…e noi ci convinciamo che essere schedati è per il nostro bene. Non sono nemmeno sicura di riuscire ad andare in bagno senza essere catalogata. Sapete che vi dico? Spero che sentano anche la puzza…

Alpha Bank România a lansat trei produse pentru firmele mici şi mijlocii
Alpha Bank România a lansat, marţi, trei produse noi destinate dezvoltării firmelor mici şi mijlocii - Alpha IMMdecide, Alpha IMMpremier şi AlphaCard IMMbusiness - a anunţat banca într-un comunicat.

Finanţele vor să emită titluri de stat de 3 miliarde lei în octombrie
Ministerul Economiei şi Finanţelor (MEF) şi-a propus să emită titluri de stat de 3 miliarde lei (circa 800 milioane euro) în luna octombrie, din care două treimi prin certificate de trezorerie, potrivit anunţului publicat, marţi.

LA HISTORÍA DE LA CRISIS SUBPRIME EN CLAVE HUMORÍSTICA.

Una de las mejores explicaciones sobre la crisis subprime es esta mini-parodia de dos conocidos humoristas británicos emitida por la televisión inglesa hace meses. Para los que aún tengáis algo de sentido de humor os he dejado el vídeo encima de este parrafo, es muy recomendable reirse un poco de toda esta situación o en lugar de agobiarse por las continuas malas noticias que vemos aparaecer cada día.

LA FORMA DIDÁCTICA DE EXPLICAR LA CRISIS.

La otra forma de contar la crisis es la didáctica, la cual es la mejor ya que su sencillez y claridad permiten a cualquier persona entender todos los detalles de la llamada crisis subprime o ninja. Posiblemente sea la mejor crónica de la crisis actual desde sus inicios, ya que es contada con todo lujo de detalles, noticias, cronología,comentarios, actualizaciones,...

Esta explicación de la crisis fue escrita por Leopoldo Abadía, que ha sido profesor del IESE durante 31 años y es fundador y presidente del Grupo Sonnenfeld, también escribe en ElConfidencial.com. Su acertado resumen está en este post.

Realmente es un post que  se debería leer con calma, se puede tardar entre 10 y 45 minutos en función de tus conocimientos previos del tema, pero compensa con creces el esfuerzo.

Entender bien el origen y las causas de esta crisis son fundamentales para empezar a diseñar medidas y políticas económicas eficaces que alivien la situación actual y eviten un colapso global del sistema. Si tenéis vuestra propia explicación o habéis leido alguna mejor por ahi, compartidla con el resto, dejad el resumen o el link en un comentarios. Gracias.

Asta, pentru ca bancile in Bucuresti sunt un fel de spitale de nebuni reformate, cu gresie pe jos, ceas in hol si postere idioate cu barbati in tutu si case de monopoly langa teancuri de bani.

Bancile sunt un soi de sali meschine de asteptare cu badigard tarsit alene pe un perete cascandu-si orele de program in fiecare zi.

Bancile sunt oarecum niste tarabe goale, ocupand spatiile unde trebuia sa existe magazine de cartier, alea ucise cu premeditare de supermarketurile hulpave, si unde dai bani si iei bani fara sa cumperi sau sa vinzi nimic.

Bancile sunt un gen de "copacul urletelor", unde te duci calm si iesi cu parul valvoi, plin de draci si banii sau hartiile in mana, alergand sa recuperezi naibii cele 45 de minute pierdute cand tu trebuia sa fi ajuns la clientul X ca sa ii faci nushce si apoi sa pleci ca sa ajungi la firma in timp util ca sa faci fata intalnirii fixate la ora Z cu clientul Y cel care se grabeste foarte tare pentru ca de la tine pleaca in Amsterdam cu avionul care in mod normal pleaca din aeroport cu intarziere dar, daca si numai daca bietul Y intarzie, va pleca altfel decat de obicei, adica la fix, si urmatoarea cursa e abia maine la pranz.

Bancile sunt a doua entitate, dupa statul roman, care te ingroapa in hartoage, nu are internet in toate sediile, nu are angajati iar aia pe care ii are sunt stresati / plecati la pipi / la tigara / cu treaba prin alte incaperi si care te seaca de nervi de fiecare data cand calci de nevoie, nicidecum de placere, blestematul prag garnisit cu rampa pentru handicapati.

Azi am vrut sa-mi ridic niste bani primiti prin Western Union, asa ca m-am dus la prima banca intalnita in cale cu semnul de Western Union desupra intrarii. La acest prim sediu "nu functiona sistemul", asa ca am boscorodit si, stiind ca in afara de farmacii si sali de jocuri Maxbet e plin de banci la tot pasul, am iesit si am mers dupa colt la urmatoarea suscursala a aceleiasi verze de banca, unde lipsea colega care se ocupa de Western Union. Dau sa-mi bag si sa-mi scot dar rezist stoic si ma duc la cateva sute de metri mai incolo la urmatoarea sucursala a aceleiasi banci unde astept sa vina fatuca obosita, stresata, care s-a vaitat nonstop pana mi-a rupt sufletul si dupa poponeata careia (si a unui nene cu douaj' de hartii in brate pe care l-a bagat inaintea mea desi venisem prima) astept, dupa ce vine, 35 de minute in sir, de-mi era ca face Mogre ca deunazi in holul Haltei Baneasa si sare badigardul ala obosit si batran din somn si face dracu' un infarct de sperietura.

Noroc ca s-a dus Mogre la sucursala altei banci unde nu era nici coada, mergea si sistemul, era si colega la ghiseu si nici nu facea pe ea si nici stresata si obosita nu era, doar ca avea peste 45 de ani, adica avea experienta de front-desk, nu ca restul de farfuze mititele si stresate si pisicioase si obosite si care fumeaza si lipsesc de la cealalta banca. Si Mogre m-a sunat si eu am terminat repede reclamatia pe care o scriam ca sa-mi umplu timpul petrecut cu asteptarea si pe care am inceput-o cu "Stiu ca va doare in popou de clienti, dar scriu asta ca poate, cine stie..." si am plecat la cealalta banca unde mi-am luat naibii banii aia.

Asa-i ca sunteti curiosi care-s bancile in cauza? Pai prima, aia cu "nu merge, nu-i colega, asteptati mult si bine" este Banca Transilvania. A doua, aia unde s-a putut si repede si bine si fara stres, ba chiar cu glumite, este Raiffeisen Bank.

Acuma departe de mine sa recomand Raiffeisen - doar ca azi Raiffeisen a luat o bila alba si Transilvania o reclamatie.

Strada Batiştei nr. 26

De aproximativ o săptămână, la adresa din str. Batiştei nr. 26, sector 2, Bucureşti, se execută lucrări care indică o posibilă demolare a imobilului de pe amplasament. Cum la poartă nu există niciun panou de identificare a lucrărilor care să sugereze tipul lucrărilor executate, există suspiciunea unor lucrări de demolare ilegală.
Deşi nu este clasată individual ca monument istoric, clădirea face parte din Ansamblul de arhitectură "Str. Batiştei"
Chiar şi în cazul unei demolări autorizate, dată fiind probabilitatea ca demolarea să se termine în câteva săptămâni, si probabilitatea ca aceasta să aibă o valoare ridicată (informaţia de mai jos nu este rezultat al unui studiu amănunţit, dar lasă să se întrevadă această probabilitate) este necesară declanşarea procedurii clasării de urgenţă (adică includerea imobilului în lista monumentelor istorice a Ministerului Culturii şi Cultelor).

***************

* În cele ce urmează vă prezint o documentare realizată de arhitectul Adrian Bălteanu:

Clădirea din str. Batiştei nr. 26
-datele de mai jos sunt obţinute în urma unui studiu orientativ-

Regim juridic de protecţie a valorii patrimoniale:
Deşi nu este clasată individual ca monument istoric, clădirea face parte din Ansamblul de arhitectură "Str. Batiştei" cod Lista Monumentelor Istorice (LMI): B-II-a-B-18093 şi se află în zona de protecţie a Casei Marmorosch-Blank (Casa Spayer, arh. Louis Blanc, 1900), aflată pe str. Batiştei 24 A, cod LMI: B-II-m-B-18096. În zonă există mai multe clădiri clasate în LMI, nu a fost făcut un studiu amănunţit asupra zonelor de protecţie a acestora, astfel clădirea de la nr. 26 este posibil să se afle şi în zone de protecţie a altor monumente istorice.

Conform PUZ-Zone construite protejate, clădirea este situată în Zona construită protejată nr. 20 - Batiştei. Această zona face parte din categoria Trasee şi este una de tip Strada de ţesut tradiţional majoră. Această zonă este catalogată de PUZ-Zone construite protejate ca Zonă protejată cu valoare ridicata şi grad de protecţie maxim, într-o astfel de zonă „trebuie protejate valorile arhitectural-urbanistice, istorice şi de mediu natural în ansamblul lor: trama stradală, fondul construit, caracterul şi valoarea urbanistică.”

Câteva aprecieri asupra clădirii:
Imaginea exterioară generală a clădirii ar putea-o situa cu uşurinţă în a doua pătrime a secolului al XX-lea.

La o primă vedere, clădirea beneficiază de o compoziţie arhitecturală complexă.
În urma unei analize orientative a planurilor istorice şi a imaginilor de la faţa locului există posibilitatea ca o parte din zidurile acestei clădiri să fie anterioare anului 1846.
Argumente:
·Păstrarea unei părţi din conturul la sol al clădirii figurate în planul de la 1846 (Borroczyn)

[poziţionarea pe hărţile istorice a  clădirii de pe str. Batiştei nr. 26]
· Existenţa unui joc de asemănări şi diferenţe la nivelul profilelor orizontale ale clădirii, acest joc ar putea trăda un gest coerent al arhitectului actualei clădiri de marcare a unui preexistent. Profilul dintre parter şi etaj aflat doar în zona unde e posibil, conform studiilor planurilor istorice, ca arhitectul clădirii actuale să fi păstrat ceva anterior este unul mai elaborat. Cel dintre etaje, simplificare a primului, în cazul în care acesta ar fi păstrat, ar putea arăta intenţia arhitectului de a integra primul profil imaginii de ansamblu, dar totodată şi pe cea de a-i păstra identitatea de martor al vechii clădiri. S-ar putea argumenta faptul că acest al doilea profil este mai simplificat fiind mai departe de privitorul aflat în curte. Aceasta idee este plauzibilă, totuşi împotriva ei stau următoarele observaţii: prima, lungimea acestor profile este una mică, iar profilul dintre parter şi etaj nu este atât de complicat, o simplificare a profilului la etaj ar putea fi privită ca o complicare la nivelul compoziţiei arhitecturale generale. A doua, faptul că partea groasă a de la partea superioară a profilului este mai lată între parter şi etaj decât cea dintre etajul 1 şi balconul etajului 2. Cornişa casei, are un alt profil, din altă familie decât cele la care am făcut referire mai sus, profil al casei noi (fără ornamentaţia crenelată, cu alte rapoarte şi număr de orizontale).
· Poziţionarea pe parcelă, deşi parcela este una de formă neregulată, iar frontul este o linie frântă, o clădire construită în a doua pătrime a secolului al XX-lea, în zona centrală a Bucureştiului nu putea fi realizată decât respectând un anumit regim de aliniere. Nu am studiat vreun regim de aliniere interbelic valabil pentru aceasta stradă, însă o poziţionare a clădirii precum aceasta este puţin probabil să apară în urma unui regim de aliniere, explicaţia plauzibilă ar fi integrarea în actuala clădire a unei părţi dintr-una preexistentă.
· Este de menţionat şi existenţa unei pivniţe comune a acestei clădiri cu cea de la nr. 24A, Casa Spayer.

Date despre demolare:
Demolarea a început la sfîrşitul lunii septembrie 2008,
La faţa locului nu există vreun panou de identificare a acestei acţiuni conform legii 50/1991 şi a Ordinului MLPAT 63/N din 11 august 1998
În cazul unor ilegalităţi în astfel de situaţii, autorităţile care trebuie să intervină sunt:
· Direcţia Inspecţie şi Control din cadrul Primăriei Sectorului 2, Serviciul inspecţie control constructii (cf. legii 50/1991)
· Inspectoratul în Constructii al Municipiului Bucureşti (cf. legii 50/1991)
· Inspectoratul General de Poliţie (cf. legii 259/2006)
· Direcţia Cultură, Culte, Patrimoniu Cultural Naţional – Municipiul Bucureşti (legea 422/2001)

Foto şi text: Arh. Adrian Bălteanu

Citeste si articolul de la adresa:
http://romulus-cristea.blogspot.com/

España es uno de los países donde más horas se trabaja, aunque no repercuta en un aumento de la productividad. Lo que desmonta “culturas empresariales obsoletas” y que lo principal no es calentar la silla.

La próxima semana vuelven los sábados al calendario laboral y la dirección de RRHH sigue sin afrontar el reto planteado por UGT en la negociación del Convenio Colectivo de Banca, de ir solucionando este tema en cada uno de los bancos. Y el próximo sábado serán ya mayoría los trabajadores de banca que no tengan que acudir a las oficinas de nuevo, porque todos los “grandes” han ido solucionando la cuestión con diferentes acuerdos de empresa.

UGT ha propuesto al Santander diferentes soluciones globales de jornada para acabar con los sábados. Ideas que avancen en flexibilidad y conciliación, en la línea de otros proyectos empresariales punteros, con buenos resultados de productividad y beneficios, que han incluido cambios importantes en su filosofía de jornada, como la flexibilidad de entrada y salida, finalizar la semana los viernes a las tres (con el equipo ejecutivo dando ejemplo) y la concesión de un mes sabático cada vez que se cumplen diez años de antigüedad en la empresa.

UGT plantea al Santander que en el actual momento económico, urge apostar por el capital humano, porque eso genera un compromiso de las personas y revierte en un mejor rendimiento. Y es clave para fidelizar talentos.

UGT ha insistido al banco en la urgencia de atender estas nuevas demandas ya que un 73% se inclina por un horario flexible y la tendencia claramente apunta a estar menos horas calentando la silla. Pero la responsabilidad de acabar con las prolongaciones de jornada la tenemos todos los trabajadores implicados. El banco parece que se encuentra cómodo y no quieren ver la tremenda rotación que venimos padeciendo y la constante fuga de profesionales jóvenes a la competencia.

UGT considera que no existen razones para aplazar la solución de esta cuestión y planteará movilizaciones sociales y laborales hasta alcanzar el objetivo.

Según recoge hoy la prensa estadounidense, los usuarios del modelo 6212 Clasic de Nokia, que sale a la venta en octubre, podrán hacer pagos en tiendas pasando simplemente el teléfono por un escáner electrónico. Visa está trabajando en un sistema similar para el G1, pero aún no hay fecha de lanzamiento.

Esta empresa comenzará ofreciendo a los usuarios del G1 alertas de transacciones en tiempo real y otros servicios para sus teléfonos, como localización de cajeros automáticos en mapas on line.

Estas herramientas estarán disponibles antes de fines de año, según la compañía, pero en principio solo para los usuarios estadounidenses que además tengan una tarjeta Visa Chase.

El desarrollo de productos para Android "es un gran paso hacia nuestro objetivo de combinar dos de las más poderosas innovaciones para el consumidor: los pagos electrónicos y la tecnología móvil", dijo Elizabeth Buse, directora de productos globales de Visa.

El anuncio de Visa llega pocos días después de que Google presentara el G1, el primer teléfono celular que funciona con la plataforma de software Android y que ha sido fabricado por la taiwanesa HTC.

El G1, que llegará el 22 de octubre a los consumidores estadounidenses, hace más fácil la navegación por Internet y ofrecerá aplicaciones desarrolladas por compañías y programadores ajenos a Google, HTC o T-Mobile, operadora que ofrece el teléfono en el país norteamericano.

Lo cierto es que con ese dinero ha editado una pequeña revista, llamada Crisis, en la cual explica el porqué de su acción. Ademas el dinero que sobra, cerca de los 350.000 euros los va a destinar a financiar diferentes movimientos sociales.

Lo mejor para entender todo esto es preguntarle al propio Enric, que es precisamente lo que ha hecho la gente de Perfil.com, he aqui la entrevista:

PD: Que gracia me hace cuando los mass media llaman a los activistas sociales "antisistema"...

PD2: Muy recomendable el blog de Crisis, con articulos sobre la banca muy interesantes...

Extraído de consumeycallaBLOG

Luther Blisset